Este afacerea Costea un scandal montat in scopuri electorale? Dupa dezvaluirile in cascada din ultimele saptamini, afacerea Costea pare sa fi intrat zilele acestea intr-o faza de acalmie. Magistratii francezi au plecat fara sa ne lamureasca pe deplin si fara sa ceara voie de la purtatorii nostri de opinie. Mai mult, PDSR si Ion Iliescu au trecut la atac, iar ApR pare decisa sa ingroape afacerea. Toti sint ca in culmea extazului ca judecatorii francezi n-au inchis pe nimeni, n-au trecut la tortura si perchezitii nocturne. Pentru ei afacerea este ca si clasata: sint din nou curati si vioi. De altfel, dupa un prim moment de surpriza, opinia publica s-a simtit mai curind agasata de acest scandal. Multa lume este tentata sa puna sub semnul indoielii oportunitatea si valoarea de adevar ale dezvaluirilor care-i acuza pe unii lideri PDSR si ApR, forte aflate in plina ascensiune politica. Totul pare o miscare comandata, in ciuda faptului ca nu justitia romana este aceea care a deschis afacerea. Acesta este, oarecum, sindromul logodnicului indragostit: el a facut deja alegerea si, chiar daca intimpina oprobiul oamenilor de bun simt din jur, ii vine prea greu sa mai dea inapoi. Faptele de care este acuzat Ion Iliescu, alaturi de echipa sa, pot fi cu greu negate. Este vorba de un sir de infractiuni, dintre care unele sint foarte limpezi, precum acelea care privesc contrabanda cu afise electorale sau sponsorizarea electorala de catre persoane straine, iar altele pot sugera o imensa afacere de spalare de bani si extorcare de fonduri publice, in care sint implicate sute de mii de dolari. Pentru admiratorii neconditionati ai PDSR, orice ar face acest partid este bun. Ei se identifica de o maniera totala cu Ion Iliescu si PDSR. Pentru ei, afacerea Costea nu exista. Se poate banui insa o categorie mai larga de persoane care nu cred o iota in acest partid sau in Ion Iliescu, dar nu apr