De cînd cu reclamele la telefonia mobilă, am aflat şi noi, românii, cît de importantă este comunicarea. Politica nu face excepţie. Procesul galopant de profesionalizare a vieţii politice selectează indivizii cei mai capabili să comunice. După secole de gîndire filosofică, după ce s-au sedimentat concluziile vieţii politice şi s-au ierarhizat calităţile omului politic - competenţa, raţiunea, devotamentul, vitejia, spiritul de sacrificiu - în epoca mass-media totul s-a rezumat la o singură calitate: comunicabilitatea. Votăm nu ceea ce este, ci ce ni se pare şi ni se spune că este. E drept sau nedrept, corect sau nu, asta este. Campania pentru alegerile din Bucureşti ne arată că au şanse doar candidaţii apţi să comunice. Principalele partide s-au orientat către acei pretendenţi care dau bine pe ecran, vorbesc frumos şi nu fac nimic fără să cheme presa. Epoca în care inexpresivul Crin Halaicu l-a învins datorită votului politic pe mai carismaticul Cazimir Ionescu pare a fi depăşită. Concurenţa, de acelaşi tip, dintre Viorel Lis şi Sorin Oprescu a provocat emoţii Convenţiei Democratice şi doar redutabilul ei aparat de campanie a asigurat diferenţa care a contat. Luaţi pe rînd, toţi actualii favoriţi ştiu să-şi gestioneze bine imaginea.

Primarul gospodar îşi face vara tren

şi iarna role Călin Cătălin Chiriţă, ales în entuziasmul schimbării din 1996 primar al sectorului 1, s-a deosebit de celebrul său omolog, Luţu, de la sectorul 4, prin felurite manifestări publice bine mediatizate. Astfel a ieşit din anonimatul relativ al funcţiei deţinute. A creat şi s-a folosit de evenimente: a organizat concursuri de patine cu rotile şi un festival de cartier în Rahova şi a ajuns chiar moderator de emisiune, la televiziunea Europa-Nova. Domnul Chiriţă a fost mereu în faţă, a dat din coate să-l vadă oamenii. Ceea ce nu este un lucru tocmai rău: programul său de informa