Despre limbajul utilizat în ziare şi la unele emisiuni de televiziune s-a scris de multe ori, iar în ultima vreme, Consiliul Naţional al Audiovizualului a luat atitudine, între altele, tocmai împotriva vulgarităţii unor programe. În domeniul presei scrise, obiectul criticilor l-au constituit mai totdeauna publicaţiile de scandal, de la Atac la persoană la feluritele generaţii de Infractori şi Infractoare şi altele de acelaşi tip. Că asemenea publicaţii folosesc un limbaj calificat în mod curent (şi eufemistic) drept "suburban" nu mai e nici o îndoială. Pe asta se şi întemeiază succesul lor în rîndurile unui public cu şcoală puţină, uşor de sedus cu gogoşi şi "dezvăluiri". Tot aşa, România Mare ţinteşte un public cu porniri agresive şi resentimentare, care îşi imaginează minorităţile şi străinii ca duşmani şi se defulează admirînd "curajul" celor care pornesc războaie patriotice şi naţionale pe hîrtie. Mi-au atras atenţia însă, în ultima vreme, cîteva cuvinte ori sintagme care, fără să fie de "tăria" unor expresii pe care le găsim în foile citate mai sus, ilustrează în esenţă acelaşi fenomen: urîţirea limbii române scrise şi degradarea discursului public. Cîteva exemple, culese la întîmplare din unele cotidiene (sublinierile îmi aparţin): "unii poliţişti sunt pe tiră cu bandiţii"; "acţiuni fuşeriste de tip Luna" (Adevărul, 25 aprilie); "aperiştii şi pedeseriştii au pus botul pe milioane de dolari din banul public" (Adevărul, 13 mai); "au fost şifonate mai multe zeci de milioane de dolari" (Ziua, 15 mai); "în partid, de această panama n-au ştiut prea mulţi"; "panoul d-lui Chiriţă a încasat-o «peste bot»" (România liberă, 15 mai); "pantalonarul grec de la Euroform ţepuise deja România de 23,1 miliarde lei" (Adevărul, 20 mai); "fraţii Gavazzi au reuşit astfel aburirea tuturor factorilor de decizie" (Adevărul, 22 mai); "zgura dărilor în gît" (Ziua, 23 mai); "trans