Postaţi-vă în holul unui hotel bun, cu un ziar în mînă, şi studiaţi fauna. Dacă pînă la sfîrşitul zilei nu strîngeţi destul material pentru un roman, mulţumiţi-vă cu meseria pe care o aveţi acum. The Four Seasons din Seattle este "cel mai": cel mai bun hotel, cea mai bună faună, cea mai mare distracţie în America, cele mai bune servicii, cel mai cel. Personalul merge ca uns, uşile se deschid doar cînd te gîndeşti la ele, fumul de trabuc este cubanez, banii sînt din tehnologiile de vîrf, limbile vorbite sînt felurite. Femei cu splendide rochii de seară şi bărbaţi în fracuri perfect ajustate plutesc în sus, spre mezanin, laolaltă cu fotomodele în haine de firmă şi actori în jeanşi sau în piele italienească. Toată lumea are fix 28 de ani. Ţoalele elegante le vin ca turnate, se vede cu ochiul liber că toţi trag de fiare, fac alpinism, se bronzează pe malul lacului şi se ung pe corp cu tot felul de loţiuni din ierburi. Pînă şi pistruii lor sclipesc precum lămpile de veghe în faţa caselor de milioane. Bărbaţii merg drept, cu bărbia împinsă înainte, ca nişte acţiuni în creştere. Pe alocuri, vechea gardă se răstigneşte prin fotolii, tot întrebîndu-se unde a greşit. Un domn corpolent se agaţă de amanta sa, o fostă stewardesă cu care are o legătură de peste 17 ani. Colţurile gurii ei trag în jos, ochii îi sînt festonaţi de anii petrecuţi plîngînd la telefon. El e pe drojdie, ajuns la sapă de lemn, toată averea şi-a investit-o în acţiuni industriale, copiii nici nu-i mai vorbesc. Au o rezervare făcută la Salonul Georgian, pentru o friptură de 47 de dolari şi un miel înnobilat cu sos de roşii, de 37 de dolari, se vor îmbăta cui cu Dom Perignon, după care restaurantul îi va refuza bărbatului cartea de credit şi el va trebui să telegrafieze băncii din Bahamas, ca să-i trimită ceva cash. Se vor întinde apoi pe cearşafurile de in frumos întinse (noapte de noapte) şi pe pernel