Nivelul exagerat al fiscalitatii reprezinta pentru agentii economici cat si pentru angajatii acestora principalul obstacol pus in derularea eficienta a reformei. Impuse prin normative elaborate in concordanta cu legitatile economiei de piata, impozitele actuale impovareaza angajatorul si angajatul intr-o maniera ce favorizeaza griparea angrenajelor economico-financiare stabilite intre agentii economici, angajati si bugetul de stat. In prezent, o cota cumulata ce variaza intre 70-90% din fondul de salarii si din venituri angajatilor este returnata la buget prin cel putin sase forme de impozite. Principala componenta, contributia pentru asigurari sociale, reprezinta in functie de incadrarea in grupa de activitate intre 30-40% din fondul de salarii al agentului economic. Alte 7% suportate de angajator din fondul de salarii reprezinta asigurarile de sanatate. Ca urmare, angajatorul trebuie sa returneze la buget, intre 37-47% din fondul de salarii.

Nici angajatul nu este scutit de diminuarea veniturilor. Contributia pentru pensia suplimentara este calculata la 5% din salariu. Mai urmeaza o retinere de 7% pentru asigurarile de sanatate si cota de 1% pentru invatamant. Prin urmare, angajatii cotizeaza la bugetul de stat cu 13% din salarii. Cumuland contributiile din fondul de salarii ale agentului economic si cele ale anagajatilor rezulta ca la bugetul de stat se returneaza o suma ce variaza intre 50-60% din baza de calcul. Intre 20-30% din salarii reprezinta impozitele pe venit ale angajatilor. Tragand linie se observa ca, la capitolul salarii, pentru un milion de lei trecut pe statul de plata se vireaza la bugetul de stat intre 70-90%, respectiv o medie de 80%.

Ca efect al impunerii unui nivel ridicat al impozitelor care decurg din fondurile de salarii, agentii economici nu reusesc sa achite la timp sumele destinate bugetului de asigurari sociale. Numa