Nu cu multa vreme in urma, in seria „Ianus“ a Bibliotecii Apostrof, a fost tiparit un eseu cu totul deosebit si indelung asteptat de iubitorii de literatura si civilizatie spaniole: Remiro de Maetzu, Don Quijote, Don Juan si Celestina, eseuri intru simpatie, traducere si note de Mariana Vartic, prefata de Ion Vartic (Biblioteca Apostrof, Cluj, 1999). Cartea, excelent transpusa in romaneste la aproape trei sferturi de veac de la aparitie, ne priveste, intereseaza aici in mai mare masura decit pe alte meridiane. Textul lui Remiro de Maetzu detine profunzime si putere de cuprindere destule, asa se face ca praful nu s-a lipit de coperti, nici paginile nu s-au ingalbenit, ramin de o actualitate uluitoare. Pe coperta a patra, sub fotografia eseistului spaniol, exista un scurt pasaj desprins din prefata semnata de Ion Vartic, un binevenit avertisment: „Cartea de fata, aparuta in 1926, analizeaza, cu pasiune, destinul Spaniei si al Europei, prin intermediul lui Don Quijote, Don Juan si al Celestinei. Cititorul roman ar trebui sa citeasca aceasta carte in paralel cu Schimbarea la fata a Romaniei de Cioran“. Este o invitatie potrivita, cartea reprezentantului faimoasei generatii ’98 a literaturii spaniole fiind, din multe puncte de vedere, inrudita cu celebrul eseu semnat de Cioran. Cit de actuala e cartea lui Ramiro de Maetzu, cit de importanta pentru definirea unor trasaturi ale contemporaneitatii noastre europene este evident si dintr-o alta fraza a prefetei lui Ion Vartic: „Una din replicile-cheie ale Celestinei incheaga un adevarat avertisment, trimis in posteritate atit Cavalerului Tristei Figuri, cit si Seducatorului din Sevilla: «E o ratacire sa nu crezi in nimic, si un pacat sa crezi in toate». Aceasta sentinta despre luciditate si ideal constituie un posibil motto in care sa se rezume intreaga etica a lui Ramiro de Maetzu.“
Cind publica volumul dedicat
