Din foarte multe puncte de vedere, revista Tirgului, Bookarest, este „speciala“ – un epitet cere nu e aruncat la intimplare, ci, poate, singurul precis in acest caz. Voi incerca sa dau doar citeva date care fac din aceasta modesta foaie de informatie si de divertisment cultural un element important intr-un fenomen intelectual mai amplu. Redactia nu este compusa din „ziaristi“ propriu-zisi: tot staff-ul revistei este „furnizat“ de Facultatea de Litere din Bucuresti – majoritatea, studenti. De asemenea, toti cei care au ajuns aici au trecut mai intii prin revista facultatii, Litere Noua. Am putea spune ca Bookarest este o prelungire a spiritului letrenovist. Apoi, un alt lucru important, aceasta revista este produsul unei echipe compuse din generatii diferite de studenti – are loc un schimb de stafeta extrem de rapid: anul trecut eram ucenic, acum am dirijat activitatea „pe teren“. Cred ca avem un mic exemplu de dinamism care ar trebui sa fie omniprezent in spatiul nostru cultural.

Ce contine cotidianul Tirgului? Schema este destul de simpla. Editorialul apare ca o scurta serie de indemnuri ludice la admirat si cumparat carti, observatii despre ziua in curs etc. Din prima pagina nu trebuie sa lipseasca nici prezentarea succinta a unor puncte de atractie (cum ar fi standurile tarii invitate – in acest an, Marea Britanie). Pe linga editorial, apar „vocile din public“ – una dintre cele mai citite rubrici. Apoi trebuie intervievate personalitatile de care dai la tot pasul. Cum spunea Mircea Horia Simionescu, „eu pe autori ii am in rafturi. Acum ii vezi miscindu-se, vezi ca fictiunea este adevarata, vezi ca numele au purtator. Mai mare satisfactie pentru un carturar nu exista“. O rubrica extrem de „controversata“ este cea in care ne ocupam de edituri, de „look“-ul standurilor etc. Editori nemultumiti coboara in redactie si isi cer drepturile – din 200 de editur