Norman Manea
Casa Melcului (Dialoguri)
Editura Hasefer, Bucuresti, 1999,
240 p., f.p.
O ciudata sfiala cuprinde opinia noastra publica atunci cind, din vreme in vreme, cite o editura romaneasca anunta aparitia, in tara si in limba romana, a unei carti semnate de Norman Manea. Prozatorul, plecat in 1987 in Germania Federala si apoi in Statele Unite, unde s-a si stabilit ulterior, a devenit de atunci incoace unul dintre autorii romani cei mai tradusi si mai cunoscuti in Occident, unde i-au aparut in ultimii 13 ani (in Germania, Olanda, Franta, Italia, Mexic, Spania, Anglia, SUA, Argentina, Israel, Norvegia) nu mai putin de 31 de volume de proza si eseuri. Detinator al unuia dintre cele mai importante premii literare americane, profesor la un prestigios colegiu umanist de linga New York, colaborator al unor reviste intelectuale de prima mina din America si Europa, Norman Manea – scriitor, si astazi, de limba romana – are parte, de necrezut!, dupa 1990, intr-o Romanie in care dificila racordare a valorilor noastre la exigenta „piata mondiala a produselor spiritului constituie una dintre temele favorite si obsedante ale presei culturale, de o rezerva, daca nu de o ostilitate, greu explicabile in termeni rationali.
Aceasta cu atit mai mult cu cit, fara a se fi voit si declarat „dizidenta“, a avut parte din plin de sicanele regimului trecut care, se stie, l-a cenzurat sistematic si chiar a orchestrat, dupa 1982, campanii intregi menite sa-l discrediteze; „modelul“ insubordonarii lui Norman Manea, nespectaculoasa, dar consecventa in refuzul oricarui gest oportunist fata de ideologia si functionarii sistemului, poate fi indiscutabil alaturat altor citeva, putine, ce trec astazi drept emblematice pentru „rezistenta“ intelectuala fata de ceausism. Iar sirul mirarilor ar putea continua: daca, in jurul prodigioasei cariere internationa