Alceste şi Mira

Nu ne-am întâlnit la timp.

Niciodată niciodată nu ne vom mai întâlni.

Trandafirul care moare în acest pahar pe masă

şi eu mor cu el alături în eternul cimitir.

Muzica agonizează şi mă-ntreabă unde-i drumul

rătăcit pe care muza mă acoperă pe ochi:

Domnule dar unde-i frunza unde-i codrul verde verde

Domnule ştiai acestea sau nu le ştiai deloc?

"Mută-te în munţi" mi-ai spus

"ca o pasăre" fii singur şi învaţă-te în zbor;

ca o pasăre tu singur neforţat de-aceste vremuri

neştiut de clipa care cade şi nu te observă.

Mută-te în munţi, fii sigur

că veni-vom toţi cu tine umbre înălţimi şi floare.

Ca o pasăre fii sigur c-ai să treci prin înserare

şi-ai să urci acolo unde numai sfinţii pot urca.

Numai tu şi eu vederea împânzindu-ne de-aceste

amintiri pe care firea le trăieşte incorect.

Mută-te în munţi Alceste

cu frumoasa ta cu Mira ca o cratimă pe text.

Exerciţiu de imaginaţie

Mi-am provocat singur imaginaţia

să vedem ce iese profesorul de psiho

ne-a dat şi el tema aceasta "imaginaţiunea"

dar când am scuturat-o bine din florile

de vişin din grădină căzură molii oarbe

burta câinelui mort şi putrezit împrăştia

efluvii şi efuziuni amintiri de la ţară

fântâna unde a fost aruncat era închisă

clorul turnat peste ea era acum recuperat

cu o pipetă turnându-mi-se mie în pahar

zicându-mi doctoriţa "Bea" eu mă miram

este permis la boala mea să beau

ba încă să mă-mbăt atât de rău

întocmai de "imaginaţiunea" mea?

Profesore,

mai la o parte, strigă doctoriţa,

lasă loc copilului să zburde, nu ocupa

tot parcul cu experimentul tău!

@N_P