Dl Z. Ornea a publicat în România literară în ultimii nouă ani 11[unsprezece] cronici [circa o sută de pagini dactilografiate] despre activitatea mea de "eliadist". Mi-e jenă să reproduc elogiile şi superlativele D-sale. E drept că, din când în când, mai apărea câte o "înţepătură", o obiecţie, o altă opinie decât a mea. E firesc, e normal!
În nr. 17 al revistei (3-9 mai 2000) citesc cronica O ediţie neconcludentă. Recenzia "analizează" volumul Dosarul Eliade ş1928-1944ţ. Cu cărţile pe masă, Cuvânt înainte şi culegere de texte de Mircea Handoca, Ed. Curtea Veche, 1999. Este vorba de o antologie, proiectată în 20 de volume, reproducând opiniile pro şi contra.
Articolul D-lui Ornea se referă în exclusivitate la Jurnalul lui Mihail Sebastian, reluând, cred că pentru a zecea oară (nu exagerez - o pot dovedi!) aceleaşi acuze de legionarism aduse lui Eliade.
Dar volumul meu "neconcludent" nu este consacrat doar opiniilor laudative şi denigratoare ale autorului Stelei fără nume. Am reprodus in extenso articolele, eseurile şi studiile lui E. Lovinescu şRomancierul "generaţiei" saleţ, G. Călinescu şSolilocvii, Şantier, Huliganii, Domnişoara Christina, Anul literar 1936 şi capitolul Mircea Eliade din Istoria literaturii române de la origini până în prezentţ, Ion Biberi, Bazil Munteanu, Pompiliu Constantinescu şIsabel, Solilocvii, Maitreyi, Anul literar 1933, Întoarcerea din rai, Lumina ce se stinge, India, Oceanografie, Şantier, Huliganii, Domnişoara Christina, Şarpeleţ.
Am făcut bine? Am greşit? Nu am reprodus corect? Am lăsat deoparte aspecte esenţiale? Mister! Dl Ornea ştie una şi bună: Jurnalul lui Sebastian şi legionarismul lui Eliade. Altceva nu-l interesează. Nici măcar nu sunt menţionate numele celorlalţi critici şi istorici literari din antologia mea. Îi consideră minori? Să revin la Sebastian şi Eliade. Dl Ornea e contrariat şi iritat
