"Script"-ul care finalizează lucrul asupra textului are forme şi funcţii variabile în realizarea unui film, cu atît mai relativizate în cinematografiile profesioniste, cu cît intervine frecvent jocul denumirilor preliminare, alternative sau compartimentele: story, screenplay, based on, adapted by, dialogues additional dialogues. Pretutindeni unde a fost depăşită faza artizanală şi autarhică, fiecare şcoală de film şi-a creat sau a adaptat, pre limba ei, cuvintele şi sintagmele ştiute de orice cinefil, care numesc diversitatea specifică a compartimentelor de lucru, aproape la fel cum nimeni nu se aşteaptă la o unică titulatură, nici la un singur nume pentru întreaga imagerie a unei pelicule sau pentru toată "coloana sonoră". Termenul unificator ori limitarea la unul dintre substituienţi (written by), cu o singură semnătură în dreptul său, se întîlnesc extrem de rar pe generice. Pînă şi filmele studenţeşti - venite din Cehia, de pildă, ca să luăm un exemplu proxim şi accesibil, de la ultima ediţie a Festivalului "CineMAiubit" - au de regulă indicative distincte, cu semnături multiple, pentru namet, scenar, dramaturg. Numai limba română n-a fost încercată în acest sens, rămînîndu-se la comasatul "scenariu" cu autor autarhic.

Inutil se semnalează local, de vreo 30-40 de ani, pe toate căile, scris şi oral, în varii împrejurări şi instanţe, acest prim stigmat - marginal şi neînsemnat detaliu, nu-i aşa? - păstrat intact din cea dintîi perioadă de glorie a cinematografiei socialiste, sub inducţia conceptelor şi practicilor aduse de la Moscova în primii ani '50. Semnalarea anomaliei - perpetuată de Legea autohtonă nu demult promulgată - este una dintre zadarnicele "idei fixe" ale criticii noastre de specialitate - astfel taxate şi repudiate prin vocea preşedintelui Uniunii Cineaştilor, la ultima întrunire a Consiliului UCIN. Deloc dezinteresatul repudiator al "id