Atît de mult aşteptata relansare economică a început deja. Dacă va fi însoţită şi de înjumătăţirea inflaţiei, atunci vom putea spune că într-adevăr lucrurile merg într-o direcţie bună. Comparativ cu alte ţări, e mare şi o inflaţie de 27 la sută - ţintă pentru anul 2000. Comparativ cu noi, e mică. Fiindcă anul trecut inflaţia a fost de aproape 55 la sută. Important este ca ţinta să fie atinsă. Altfel, inflaţia va continua să facă ravagii în societate, să ucidă procese de producţie şi să lovească atît de mult în stimulentele muncii, încît eficienţa să rămînă şi de aici înainte un simplu vis. Pe scara influenţelor, ar urma o reducere şi mai drastică a consumului. Fapt ce ar perpetua şi scăderea producţiei. Toate aceste necazuri vor fi însă evitate dacă vor fi stăvilite preţurile. Prin metode economice, fireşte. Pentru că prin metode administrative s-a tot încercat ani de zile să fie stopată creşterea preţurilor şi am văzut ce a ieşit: mai întîi inflaţie ascunsă, bazată pe acumulări de preţuri neadevărate; apoi inflaţie făţişă, ce s-a manifestat exploziv. Pentru România, bine ar fi fost dacă trecerea la adevărul preţurilor ar fi început prin 1970, în plină industrializare. Întîrzierea liberalizării preţurilor a adus ţării pierderi uriaşe, pe care le suportăm şi acum. Preţurile adevărate ar fi ajutat la alegerea drumului cel bun. Am fi avut astăzi o industrie orientată în întregime cu faţa spre piaţă, care ar fi valorificat profitabil resursele naţionale. Dacă o astfel de mişcare s-a dovedit imposibilă pînă în decembrie '89, din motivele ştiute, ea a devenit posibilă în ianuarie 1990. Dar a început abia în noiembrie '90, cînd inflaţiei i s-a dat drumul din cuşcă. Nici atunci n-ar fi fost prea tîrziu. Numai că mişcările preţurilor s-au derulat în contratimp cu dinamica economică. Cînd au urcat preţurile, inflaţia atingînd cote de 200-300 la sută, a scăzut drastic pr