Pentru aproape o lună, cît vor dura Europenele de fotbal, îngheaţă toate problemele naţiei. Nu trecuseră nici zece zile încheiate de cînd purtătorul legitim de pipă al redacţiei ne mustra că nu (mai) ştim să ne bucurăm de primăvară şi iată că vara era deja peste noi, printr-o comprimare a anotimpurilor de care chiar că nu e nimeni vinovat - nici puterea luată de friguri şi nici opoziţia aflată în călduri. Adevărul este că am avut o primăvară superbă - şi, dacă nu mă înşel, ea a picat anul acesta într-o joi şi a ţinut cam de la ora nouă dimineaţa pînă pe la patru, patru şi jumătate după-amiaza. Pentru că de la ora cinci încolo începuse deja seceta verii. De o săptămînă, soarele care ne arde nu mai este astrul secetos, ci-i un balon din piele albă, într-atît de rotund încît - s-a văzut - era cît pe-aci să-i batem pe nemţi (dar ne-am prins prea tîrziu). Pe uliţele satelor, pe care pînă mai ieri se ieşea cu odăjdii şi cu prapuri, cu preoţii în frunte, pentru aducerea ploii izbăvitoare, nu se mai aud decît vocile comentatorilor de la TVR. Pe bulevardele Capitalei, pe care pînă mai ieri investitorii la FNI îşi smulgeau părul din cap, acum defilează cu gesturi largi tineri cu craniul ras şi cu obrajii vopsiţi în trei culori. Vecinul meu, un june care de cînd a venit din armată este şomer - din cauza FMI-ului şi a Băncii Mondiale, crede el - şi care are nu un dinte, ci o întreagă dantură împotriva globalizării, priveşte toată ziua pe Eurosport, cuprins de magia conectării non-stop la euroevenimentul anului. Dacă acum cincisprezece ani un puşti de elementară ar fi avut curaj să-i spună profesoarei de geografie că, într-un viitor oarecare, Iugoslavia va juca fotbal cu Slovenia, el ar fi intrat lejer în galeria de nătărăi a şcolii; imaginaţi-vă ce s-ar fi întîmplat cu puştiul în chestiune dacă, printr-o minune, ar mai fi şi plusat, spunînd că în timpul acestui meci Croa