"Cu cine votezi, maică?

Cu Iliescu votez, că el e preşedinte..."

(Vox populi din presa timpului, 1992)

Partidul care urcă în sondaje îşi angajează secretare în plus şi curăţă frumos spaţiul verde de la intrare. E vremea oaspeţilor. Unul cîte unul, îşi fac drum pe strada altădată pustie oameni de afaceri, jurnalişti, stele de cinema sau de epoleţi, admiratori fericiţi şi oameni care au nevoie de o casă. "Să trăiţi, şefu'", e formula magică. Sau, în caz că omul e decis să meargă pînă la capătul contorsiunii, "Să trăiţi, dle ministru!". Aşa vremuri merită să trăieşti! Şi chiar să plăteşti pentru ele, ar spune cetăţenii răutăcioşi, care nu cred că sondajele de opinie sînt mereu un lucru curat.

I-a dat cu steagul în cap

lu' una Leana

(Din relatarea unui martor privind bătaia între

simpatizanţii ApR şi PDSR din comuna Mogoşoaia) Toată viaţa lui, domnul Ionete a fost un om paşnic. A terminat liceul, s-a însurat şi a lucrat la sfatul popular pînă la pensie. A ascultat mai mereu de şefi. Să stai pe terasă la cazinoul din Eforie Sud, cu soţia şi-o bere: iată viziunea lui asupra unei vieţi boeme. Domnul Ionete n-a fost niciodată în vizită la vreun politician. Ei însă au fost de multe ori la domnul Ionete. Şi ce credeţi c-au făcut? Numai scandaluri, are să vă spună stăpînul casei. S-au certat pe dosare, s-au certat pe realizări, s-au certat pe dezastru şi s-au bătut pe difuzorul din televizor. Dl Ionete a votat în '90 şi '92. A votat şi în '96. Sondajele ne spun că anul acesta nu mai votează. Peste tot în lume, campania negativă micşorează prezenţa la vot. Şi asta pentru că, după cîţiva ani de viaţă politică normală, e greu să mai împarţi lumea în alb şi negru. La dosarul tău, adversarul răspunde cu dosarul lui. După secoli de lupte energice, înţelepciunea americanului specialist în alegeri spune că o astfel de campanie duce inevitabil