Tramvaiul 5 este plin. Doar cu tineri. Băieţi aranjaţi, fete cu fuste scurte sau pantaloni mulaţi şi bluze decoltate. Mult parfum. Cu toate acestea, aglomeraţia face să predomine mirosul de transpiraţie. O femeie de vreo 60 de ani, cu aspect de călugăriţă, dar îmbrăcată civil, este printre puţinii oameni care se desprind de atmosfera generală. Pare agasată. Stă cu capul plecat şi cu degetele la frunte. Într-un final, scoate o carte de rugăciuni, ca acelea primite pe stradă de la evanghelişti. La baza Keoke, tramvaiul se goleşte. Parcă e zi de meci. Grupuri, grupuri coboară din tramvai şi se îndreaptă spre bază. Lipsesc seminţele şi fularele. În plus, sînt foarte multe fete, lucru neobişnuit pentru o partidă de fotbal. Şi mai e o diferenţă: nimeni nu ştie cine "joacă". "Vedem noi acolo". Înăuntru, muzică, bere, mici. Pe scenă, unul dintre prezentatori anunţă "surprizele" serii: K1 - mulţimea: "ieeeee!" -, Capitaaaaal - mulţimea: "ieeeee!" -, Şuie paparude - acelaşi "ieeeee!" -, 3rei Sud-Est - cel mai lung "ieeeee!". Urmează o formaţie formată din două fete, una roşcată, alta blondă, şi un băiat ce are pe frunte o pereche de ochelari de soare. El sare permanent de pe un picior pe altul şi repetă obstinant aceleaşi versuri: "Spune-mi tu ce gîndeşti". Apoi "aştept să mă atingi/ Cu trupul tău fierbinte". Mulţimea cîntă împreună cu ei. Fetele s-au urcat pe umerii băieţilor şi dansează. "Aţi fost absolut supeeerbi!". "Ieeeee!", vine răspunsul. "Vă iubesc!" Din nou "ieeeee!". Acest "ieeeee!" ritmează viaţa în sîmbăta Propagandei Pro FM de la Keoke. După cinci, zece minute de stat acolo, poţi prezice aproape fără greşeală momentele de exclamaţie: la orice pronunţare a numelui unei formaţii, la orice "vă iubim!" general - de parcă ai putea iubi nediferenţiat o mulţime - sau la orice vers (o sumedenie) care conţine un "e" prelungit. Singurele momente diferite apar atu