Undeva pe Magheru: Ovidiu, cîteva întrebări, eu îi răspund, aud doar invitaţia din final - "Vino şi tu. Poate afli cîteva răspunsuri la problemele tale". Trec mai departe, mă uit pe fluturaş: "Te invităm să afli planul lui Dumnezeu pentru tine". Pe verso un număr de telefon. După o săptămînă descopăr fluturaşul. Îl sun pe Ovidiu - la timp pentru a-mi rezerva un loc dumincă: "O să fie o chestie meseriaşă, la Hilton. Ne vedem acolo la două fără zece". Mă uit din nou pe fluturaş: "La început, Dumnezeu..." sub acest titlu - nori învolburaţi printre care se iveşte soarele. Recunosc că mergeam spre salonul "Le Diplomate" al Hotelului Hilton şi-mi imaginam o nouă Guyana, dar nu cea a lui Papillon, ci aceea a lui Jim Jones, a Jonestown-ului şi a adepţilor săi. Aş fi putut fi un Leo Ryan... Eram în dreptul Atheneului, îmi treceau prin minte davidienii, Templul soarelui din Elveţia, cultul Hare Krishna, Biserica Unificării şi Sun Myung Moon, Copiii Domnului şi David Berg, Gregorian Bivolaru şi "izvorul de sănătate"... cînd o fată politicoasă îmi spune că ea este Erica şi mă invită în sala de conferinţă a hotelului. Îl întîlnesc pe Ovidiu care îmi rezervase un loc pe rîndul al doilea. Aproximativ 250 de oameni în sală. Ovidiu îmi povesteşte cîteva lucruri despre el. Pe primul scaun, în primul rînd, stă o tipă cu picioare senzaţionale şi sîni mai mult decît materni. Poartă o bluză atît de transparentă încît mă gîndesc că ea va fi dată drept exemplu negativ, va fi poate exorcizată. Începe programul. Este vorba despre "Puterea unui om", probabil Isus. Se face urarea de bun venit. Oameni din Macedonia, Bulgaria, Anglia, România decenţi, îmbrăcaţi elegant. Se spune o rugăciune, neconvenţională, un fel de dorinţă unanimă... Se cîntă soul: "Isus, Isus, Tu îmi eşti Domn / Tată, Tată Tu mă cunoşti / Duh Sfînt, Duh Sfînt, Tu mă alini" cu refrenul Aleluia. Dorinţa lor este să trăi