Se pare că atunci cînd vine vorba de detergenţi, nu ne putem abţine să nu fim intelectuali. E o constatare tîrzie, la care am ajuns după aproape doi ani de meditaţii exasperate asupra logo-urilor publicitare promovate de firmele Omo şi Rex. Nu este prima oară cînd aduc în discuţie subiectul, dar ar putea fi prima dată cînd admit că brain washing-ul (a se citi modul isteţ de a spăla sau îmi folosesc inteligenţa...) este, în fond, o chestie profundă. Multă vreme m-am întrebat, nu fără iritare, de unde acest leit-motiv rizibil şi pretenţios. Într-un final epuizant, am alăturat noţiunea de inteligenţă, ca reprezentare socială, publicului-ţintă (gospodine obosite, între două vîrste, cu un background casnic impresionant şi tinerele career women, cu setul lor nou-nouţ de idei despre asta). Şi am obţinut o uimire sincer tulbure în cazul celor din prima categorie şi un omagiu adus vanităţii în cazul al doilea. Spălatul rufelor împreună cu restul corvezilor gospodăreşti intrau,
pînă nu de mult, în atribuţia exclusivă a femeii. Ea a fost reprezentată constant ca un animal de bucătărie, cu aptitudini mentale şi spirituale incerte ori greu demonstrabile. Aşa încît, generaţii eterne de mame şi bunici şi-au exersat neuronii la cratiţă, aplecate deasupra ligheanului cu rufe sau în alte ipostaze, deloc intelectuale, condamnate sisific la "munca de jos". Ca acum să-şi dea seama, precum personajul lui Molière, că fac muncă intelectuală fără să ştie. Modul inteligent de a flata femeile... În fine, aşteptăm cu sufletul la gură detalii despre epopeea "identificării petelor de către moleculele inteligente", din reclama de la Omo. Şi dacă acestea tot au fost inventate, iar maşina de spălat cu bule există, trebuie că fabricarea celei cu bule inteligente e floare la ureche. Pe cînd mătura supraconştientă? Alice POPESCU
Se pare că atunci cînd vine vorba de detergenţi, nu ne
