O stradă în panta cu lături pe margine duce la baza Keoke. Case şi curţi cu bolţi de viţă. Bănuieşti că îndărătul gardurilor e România profundă. Cum altfel... Cu festivalul "Propaganda ProFM" însă, strada e plină de tineri. Tricouri negre. Fulgere roşii pe piept şi pe spate. Capete de mort. Pantaloni negri. Priviri sticloase, catarame de oţel. Motoare. E seara rock-ului. România de import. Împătimiţii sînt însă destul de puţini. Mulţi miştocari. Vin să bea o bere, să agaţe cîte o fată. Să comenteze. "Uite-o pe p... aia". "Du-te băă, nu vezi ce tîrtiţă are?". Intrarea-i liberă. Lumini colorate, fum. Zeci de boxe, enorme, industriale. Macarale de design pe margini. Başii gîdilă la plămîni. Steguleţe pe care scrie "Durex". Probabil, campania anti-SIDA. Din elicopter se aruncă fluturaşi. Mutra jovială a lui Băsescu se roteşte prin aer în sute de exemplare. Altă campanie. Nimeni nu-i dă vreo atenţie. Dar nici formaţiile nu se sufocă de iubire. Nu leşină nimeni. Cîţiva din primul rînd strigă şi-şi unduiesc mîinile. Forţat. Aşa, ca la televizor. De chi-chi. Unii dorm pe jos după o burtă de bere. Din păpurişul de pe marginea lacului mai iese cîte un om cu undiţe. Sau..., un individ burtos cu pantalonii suflecaţi pînă la genunchi, mergînd puţin oblic.

Tuşeşte gros şi-şi suflă nasul. Trece pe lîngă scenă fără să arunce o privire. Lumi paralele. De fapt, eu însumi mă simt aiurea. Vin de la un botez. Am pantaloni de stofă şi cămaşă. Am avut măcar bunul-simţ să-mi scot cravata. Să nu fiu papagal pînă la capăt. Oricum asta nu interesează pe nimeni. Puteam să fiu şi-n frac. Fiecare cu problemele şi complexele proprii. Mi-aduc aminte de Blow up-ul lui Antonioni. Nu ştiu ce s-ar întîmpla aici dacă vreun chitarist şi-ar rupe instrumentul şi l-ar arunca în mulţime. În mod cert însă, individul cu pantalonii suflecaţi s-ar împiedica de el blestemînd. Unul din pescari se pişă