Corupţia este o realitate care evoluează în afara trăsăturilor specificului naţional. Guvernele africane şi corporaţiile economiilor asiatice, partidele din democraţiile euro-atlantice, statul mafiot din Rusia şi structurile democratice în formare din fosta "lume a doua" produc un repertoriu, lipsit de originalitate, dar extrem de profitabil al modalităţilor de a ocoli, de a încălca legea şi de a o sfida în folos propriu. Dimensiunea fenomenului produce o nevroză universală, provocată de neputinţa justiţiei de a-i face faţă. Peste tot în lume, circulă în libertate mai mulţi escroci dovediţi decît cei care stau la puşcărie, judecaţi şi pedepsiţi. Într-o măsură mai mare decît furtul, şochează locul ocupat de hoţi în societate. Pe bună dreptate, opinia publică este indignată cînd necinstea este legitimată de aparatul politic, fie el dictatorial sau democratic. În Asia, revolta a căpătat o formă organizată de societatea civilă. Iniţiativa a pornit din Coreea de Sud, unde, înainte de ultimele alegeri, asociaţiile de cetăţeni au reuşit să-i împiedice pe unii politicieni corupţi să ajungă în parlament. Mai mult sau mai puţin legală, manevra a reuşit şi succesul ei îi asigură discipoli. Asociaţiile japoneze urmează exemplul lansat de societatea civilă din Coreea de Sud: în preajma alegerilor se fac şi se popularizează liste cu politicienii corupţi, recomandîndu-se electoratului să nu-i mai voteze. Cu cîteva săptămîni înainte de scrutin, iniţiativa nelinişteşte clasa politică - scrie revista Courrier International (25-31 mai 2000). Pentru a-şi argumenta această afirmaţie, revista reproduce un articol din presa japoneză (Aera - ziar care apare la Tokyo): "Lista neagră pentru viitoarele alegeri legislative cuprinde deja 700 de nume, mulţi dintre purtătorii lor sînt căpetenii ale Partidului liberal-democrat, la putere. Este trecut pe ea şi numele unui fost prim-ministru