Bucureşti rămîne în mîinile dreptei: sub acest titlu, simplu, clar şi categoric, a anunţat cotidianul francez Libération, în ediţia de marţi, 20 iunie, că "Traian Băsescu a cîştigat primăria capitalei române". Este adevărat, articolul din Libé fost compus, cum se şi menţionează, onest, după depeşele Agenţiei France Presse, nu e contribuţia de la Bucureşti a vreunui corespondent indigen, care compilează şi el, cît şi cum îl duce mintea, după ziarele locale şi declaraţiile politicienilor băştinaşi de care se simte apropiat, fiindcă în regulă generală jurnalistul româno-străin trăieşte cu frenezie în regim de combatant, se desfăşoară ca luptător, ia parte, susţine, aderă, se implică, sacrificîndu-şi independenţa în incandescenţa atitudinii. Independenţa şi, odată cu ea, credibilitatea, dar asta e o altă poveste, povestea jurnalismului ca auxiliar al politicii; poveste sau patologie, în fine, să trecem. E nostim, bineînţeles, că Libé, cotidian de stînga, pare să ignore apartenenţa Partidului Democrat la Internaţionala Socialistă, ceea ce, orişicît!, era un indiciu suficient de situare politică, deşi n-ar fi cu totul neaşteptat ca naivitatea ori superficialitatea ziarului parizian să fie luată drept o nouă dovadă, un nou argument (şi, încă, unul cu autoritate occidentală) al perimării ecuaţiei dreapta-stînga. Dar trecerea lui Traian Băsescu în lotul dreptei, şi odată cu el a PD, este făcută de Libération pe baza participării la coaliţia de guvernare formată după alegerile din 1996, coaliţie ce a fost insistent prezentată Occidentului drept una de dreapta, dominant creştin-democrată, în vreme ce în interior a fost privilegiată componenta naţional-ţărănistă.

Un fel de automobil cu mai multe rînduri de plăci de înmatriculare, de folosit iute şi după împrejurări, cu acea abilitate zăpăcitoare atribuită prin tradiţie originarilor din România, indiferent de etnie,