Cît şi cum folosesc sondajele de opinie partidelor politice - este o întrebare al cărei răspuns nu lămureşte nimic în România de tranziţie. La ea trebuie adăugate o serie de întrebări ajutătoare: Ale cui sondaje? Cine le face? De ce le face? Pentru cine le face? Într-un an electoral, sondajele devin în acelaşi timp arme de temut şi sperietori, chiar pentru acelaşi partid. La toate astea se mai adaugă profesionalismul - sau lipsa lui - celor care execută efectiv sondajul. Oamenii politici văd utilitatea, mai mult sau mai puţin ortodoxă, a sondajului, în funcţie de mărimea şi importanţa partidului pe care-l reprezintă. Astfel, liderul UFD, Varujan Vosganian, consideră că sondajele sînt folosite ca material de manipulare, ajungîndu-se în situaţia neverosimilă că au apărut sondaje şi la rubricile de publicitate din ziare. Vosganian e de părere că "în campania electorală nu ar trebui să se publice sondaje de opinie", domnia sa considerînd că sondajele din precampania electorală pentru alegerile locale l-au eliminat arbitrar dintre cei selecţionaţi pentru finalele de la posturile de televiziune. Liderul UFD vede utilitatea sondajelor doar în aceea că ajută la stabilirea strategiei de partid. Purtătorul de cuvînt al PDSR, Ioan Mircea Paşcu, e convins de utilitatea sondajelor, care reflectă nemulţumirile cetăţenilor faţă de guvernanţi, dar crede că - tocmai din acest motiv - multe dintre ele sînt manipulate de puterea politică a momentului. Vicepreşedintele liberal Paul Păcuraru spune că sondajele

au ajutat mult Partidul Naţional Liberal < p> în luarea deciziei de a candida singur în alegerile locale şi chiar în ceea ce priveşte evaluarea situaţiei din Convenţia Democrată Română. "Dar sondajele nu trebuie confundate cu votul efectiv al electoratului, pentru că exprimă numai o intenţie de vot la un anumit moment politic şi social", precizează liderul liberal. Vice