Calauza din Maieru- Dialog cu ultimul prieten al lui Rebreanu -. In Maieru, preafrumoasa comuna asezata pe Somesul Nasaudului, mai traieste un prieten de altadata al lui Liviu Rebreanu: Alexandru Flamand. S-au cunoscut in vara anului 1927, cand scriitorul a revenit in satul copilariei ca sa ispraveas...

Calauza din Maieru- Dialog cu ultimul prieten al lui Rebreanu -

In Maieru, preafrumoasa comuna asezata pe Somesul Nasaudului, mai traieste un prieten de altadata al lui Liviu Rebreanu: Alexandru Flamand. S-au cunoscut in vara anului 1927, cand scriitorul a revenit in satul copilariei ca sa ispraveasca "Ciuleandra" si sa-si caute urmele ingropate in pajistile din munti. Pentru scris, si-a gasit o clasa in chiar scoala unde fusese elev. (Scria noaptea.) Pentru calatoriile in trecut si-a aflat o calauza agera, un om tanar, care sa-l duca repede, cat mai repede, pe drumurile pierdute pe magurile de sub Ineu. (Umbla ziua.) Si, ca printr-o fermecata intamplare, dupa o suta de ani dusi pe apa Somesului, la vale, mai exista in Maieru si scoala si mai traieste si calauza, asa ca, pornind la inceputul lui iunie intr-acolo, mi s-a parut firesc sa privesc si eu prin fereastra prin care a privit si Rebreanu si sa-l caut pe cel care-a fost candva "aproapele" marelui scriitor.

L-am intalnit fara preaviz. Prietenul lui Rebreanu venea pe drum, purtand doua barne asezate pe umeri, in cruce, ca schiurile. Era sambata dimineata, oamenii urcasera la prasit in hotarele de pe dealuri, asa ca batranul parea sa iasa direct din linia orizontului. Nu eram singura. Sever Ursa, cunoscutul dascal din Maieru, ma insotea.

- Buna ziua, bade Alexandre! a strigat.

- Buna ziua, dom Sever!

- Da ce faci?

- Ce sa fac?

- Lucri?

- Lucru on pic! Am o tar de lucru c-o poarta! S-o betegit!

- Aha! Dregi o poarta!

- Ihi! Dreg o tar!

Rastign