Marius Oprea
Solo de tamburina
Editura Paralela 45, Colectia „80“, Seria „Poezie“, Pitesti, 1999, 96 p., 7500 lei
Debutul premiat in acest an de Asociatia Scriitorilor Profesionisti din Romania – ASPRO este cel al poetului (brasovean dupa origine, insa bucurestean prin adoptie) Marius Oprea, a carui revenire fusese indelung asteptata in mediile noastre literare. Dupa exploziva aparitie editoriala reprezentata de celebrul volum colectiv Pauza de respiratie (1991), in care Marius Oprea figura alaturi de Andrei Bodiu, Simona Popescu si Caius Dobrescu, a urmat o tacere prelungita timp de aproape un deceniu, perioada in care talentatul autor a preferat, se pare, sa isi urmeze vocatia sa profesionala – aceea de istoric – caci, spre deosebire de congenerii sai, nu a absolvit Literele, ci Istoria…
Stau marturie, in ceea ce priveste activitatea din acesti ani a – totusi… – poetului, articolele publicate in special in saptaminalul 22, atunci cind subiectul numarul unu al actualitatii noastre culturale era scandalul provocat de manualele alternative de istorie, precum si o frumoasa monografie despre istoria tipografiilor in Principatele Romane – Plimbare pe Ulita Tipografiei, aparuta in 1996 la Editura Fundatiei Culturale Romane.
Pentru cei cit de cit familiarizati cu viata literara autohtona, numele lui Marius Oprea nu era defel, trebuie spus, o necunoscuta. Cel putin in cercurile studentesti, putinii initiati care il descoperisera in paginile antologiei lui Alexandru Musina sau, mai rar, avusesera ocazia sa il citeasca in practic intruvabilul volum colectiv mentionat il considerau un soi de „maestru din umbra“ (alaturi de un, sa spunem, Romulus Bucur, personalitate la fel de retractila si de asemenea poet valoros), inconjurat de o aura de mister la care contribuiau fara indoiala atit calitatea incontestabila a textelor sale,
