Iata un eveniment cu adevarat extraordinar, fantastic, absolut incredibil: descoperirea si publicarea unui pachet de scrisori inedite Eminescu – Veronica Micle la 111 ani de la moartea poetului, dupa ce armate de istorici literari rascolisera tot ce se putea rascoli: fondul de manuscrise depus de Maiorescu la Academie, biblioteci si colectii private, arhive din Ipotesti, Botosani, Iasi, Cernauti, Blaj, Viena, Bucuresti si de pe unde-l vor mai fi purtat pasii pe Eminescu. Cine-ar fi crezut ca se mai poate gasi ceva nestiut, vreun rind, vreo propozitie necunoscuta a „poetului national“?! Un singur cuvint daca s-ar fi descoperit asternut de condeiul sau pe hirtie si ar fi fost oricum o intimplare epocala. Ea s-a produs: ineditele sint culese intr-un volum care va fi lansat de Editura Polirom din Iasi pe 15 iunie, la exact 111 ani de cind „Luceafarul poeziei romanesti“ s-a stins si – de asemenea – la jumatatea „Anului 2000 – Anul Eminescu“. Cine-ar fi crezut ca sarbatorirea mai degraba formala a lui Eminescu, prin decizie guvernamentala, la un secol si jumatate de la nastere va fi insotita de un asemenea eveniment emotional, de o restituire atit de importanta?!
Si mai incredibila e proportia restituirii: nu e vorba despre un cuvint sau o propozitie, ci de nici mai mult, nici mai putin decit 93 de scrisori ale lui Eminescu adresate Veronicai, insotite de 15 ale ei catre el, plus doua ale Veronicai catre sora lui, Harieta Eminovici, si o scrisoare a lui Maiorescu catre Eminescu. Un adevarat festin epistolar.
Pastrate cu grija de catre descendentii – de fapt, descendentele – Veronicai Micle, scrisorile care ies acum la iveala sint – asadar – o surpriza absoluta si de-a dreptul bulversanta, dintre acelea care nu se pot produce decit rarissim, dar care dau apa la moara cercetatorilor, alimentindu-le iluziile ca undeva, cindva, intr-un colt de arhiva, in vre
