•Aici traiesc zeci de persoane in niste case de chirpici si carton •Intr-o singura camera locuiesc 10 oameni
La marginea cartierului Dacia, de cativa ani traiesc zeci de suflete uitate de soarta. Cineva, nu se stie cine, a dat in deradere o denumire acestei zone - Dallas. Din departare, pe malul raului Bahlui se pot vedea vreo sase casute mici, construite din chirpici si carton. De jur imprejur, o mizerie de nedescris. Ajungem acolo cu o strangere de inima. Parca treci intr-o alta lume. O astfel de priveliste mai intalnesti, undeva, in satele indepartate, unde nu s-a auzit de curent electric sau gard.
Ne oprim langa una din "gospodariile" de aici. O femeie de vreo 40 de ani doarme langa usa casei, desi chiar in mijlocul curtii se afla un pat. In zadar de ne chinuim sa o trezim. Alcoolul - dupa cum ne spun vecinii - este prieten cu ea si nici macar dupa ce o zguduim bine nu se trezeste. Doi caini si o pisica ne privesc curiosi, dand impresia ca pazesc mai mult rufele puse la uscat decat pe stapana. In jurul ei, sticle multe de plastic si de bere. O pereche de cizme troneaza langa o soba improvizata, pe care fierbe o oala cu fasole. Mai incolo, o roaba cu fan. Pe o masuta sunt doua cani, din care s-a baut cafea. Interiorul casei, pe care il privim din usa, este extrem de simplu: doua paturi pline cu haine.
Vizavi de casa tocmai vizitata locuiesc doi frati. Fiecare si-a construit casuta lui iar o a treia locuinta este pe jumatate terminata. Ne intampina o femeie, care nu are pe ea decat o fusta si un sutien. Mariana Nicolau (47 de ani) munceste cinci zile pe saptamana si are un ajutor social care nu depaseste 165.000 de lei. Are doi copii, dintre care cel mai mic, de 6 ani, a fugit de acasa in urma cu un an. De atunci nici Politia nu l-a mai gasit. "Am ajuns sa traiesc aici, dupa ce am fost data afara de tatal copiilor mei, cu care am tra
