In ultimii patru ani, bucurestenii au avut parte, socotind si scrutinul pentru primarul general din 1998, de trei rinduri de alegeri locale. Pentru structurile institutionale in curs de articulare de la noi, a-ti exercita dreptul de decizie si a lua osteneala de a-ti delega puterea, mai ales la nivel local, este un pas esential in invatarea sistemului statului de drept. Numai o data cu deplina constientizare a rolului pe care comunitatea in diverse forme de asociere (si nu de colectivism!) il are de jucat in acest cadru poate incepe sa functioneze cu adevarat marea schema democratica.

In ce masura au reusit insa cetatenii Romaniei sa inteleaga importanta gestului de a vota? Actuala campanie si revelatiile produse in decursul ultimelor sase saptamini nu sint de natura a-i face pe alegatori mai increzatori in capacitatea lor reala de a schimba ceva printr-un exercitiu democratic elementar. Daca afacerea Costea nu a produs emotii excesive in marea masa a electoratului (poate ca sumele ametitoare vehiculate au fost atit de mari incit au devenit abstractiuni pentru omul de rind, obisnuit sa numere pina la doua-trei milioane), tulburarile recente de la FNI au scos pe strazile marilor orase din tara indivizi furibunzi si speriati care nu mai doresc decit sa se vada cu banii inapoi. Alegerea noului primar si a unui nou consiliu local par sa nu mai fie pentru ei o prioritate.

Campania electorala indeplineste insa si o alta functie: mobilizarea cetatenilor, scoaterea lor din letargie, mai ales la alegerile locale, unde sint in joc probleme extrem de concrete ale existentei cotidiene, din blocuri si de pe strazi. Merita, in acest sens, povestit un happening electoral intr-una din pietele populare ale Capitalei. Pe caldarim, linga rosii, castraveti si cartofi noi, intr-un vacarm de nedescris (provocat nu de tirguiala taranilor, ci de trecerea prin aceea