Comunitatile oraselor mai mici au functionat ca niste sate politice. Alegerile locale au permis accesul in consiliile locale sau la primarii a rudelor ideologice de stinga Alegerile locale sint, in esenta, o competitie a personalitatilor. Persoana care se angajeaza in competitia pentru functia de primar se bazeaza mult mai mult pe charisma proprie decit pe sprijinul oferit de partid. O regula respectata de cele mai multe ori in orasele mari, dar si in comunitatile rurale. Cum altfel se pot explica scorurile obtinute de Dumitru Sechelariu la Bacau, de Gheorghe Funar la Cluj sau de Constantin Simirad la Iasi? Ce se intimpla insa in orasele mai mici, care isi traiesc agonia, nereusind sa se descotoroseasca de eticheta de tirg? Aici lucrurile se complica in mod evident, mai ales daca fostul primar ori nu mai candideaza, ori s-a discreditat in mod evident. E o situatie valabila in marea majoritate a oraselelor din Romania. De ea a profitat din plin PDSR, care si-a impus candidatii atit in cursa pentru fotoliul de primar cit si in cea pentru consiliul local. Pe fondul unei situatii economice defavorabile, care a adus aceste micro-comunitati urbane in stare de faliment, partidul lui Ion Iliescu nu a facut decit sa gestioneze nemultumirile populare si pe alocuri sa le mai asezoneze cu ceva promisiuni sau chiar gesturi electorale populiste. E cazul unor orase mono-industriale in stare de faliment, precum Onestiul, sau al unor comunitati care nu au reusit sa traiasca la timpul prezent, precum Romanul. Pentru aceste orase, exemplul administratiei de dreapta pur si simplu nu exista. El a fost alterat fie de imaginea defavorabila prezentata de posturile de televiziune privind situatia din Bucuresti, fie de unele gafe monumentale ale administratiei judetene, prin care aceste orase au fost scoase din circuitul noi economii construite in Romania. Acestea sint orasele celor care vise