Insuccesul colectarii aberantei taxe de turism a atras imediat sicane legate de parcarea din fata hotelurilor Traian si Unirea •O ora - un dolar: tariful pentru un spatiu de parcare evoca statiuni din Alpii elvetieni •Inflexibilitatea angajatilor Primariei

Iasi a facut mai rentabila "cazarea" unei masini la hotel Unirea decat parcarea ei

Contractul dintre Primaria Iasi si SC Complex Hotelier Unirea avand ca obiect inchirierea spatiului de parcare din fata hotelului s-a incheiat abrupt pe 1 ianuarie 2000. Administratia locala a dorit sa puncteze momentul inceperii anului cu o noua mitocanie: parcarea din Piata Unirii a devenit inaccesibila din cauza rezilierii unilaterale a contractului, fiind invocate in sprijinul acestei decizii varii motive. Printre acestea se numara intarzierea la plata a sumelor datorate pentru cele 13 locuri cu taxa de parcare preferentiala, lipsa unei cai de acces corespunzatoare, neglijenta in contorizarea masinilor parcate etc. Motivele enumerate au fost si sunt usor de combatut. Intarzierile nu au fost niciodata mai mari de cateva zile, deci nu puteau constitui cauza reala a rezilierii contractului. Proiectul de construire a hotelului din 1968 prevede clar accesul masinilor catre spatiul de parcare din Piata Unirii folosind aleile laterale, deci nici viciile de organizare a zonei nu puteau fi motivul principal. Printre cauzele invocate nu apar - nici nu ar fi fost posibil intr-un act oficial - incapatanarea si dorinta de razbunare, specifice edililor Iasului.

Taxa de turism - o taxa pe fum esuata

Hotararea Consiliului Local cu numarul 101 a instituit obligativitatea ca anumite hoteluri - Unirea, Traian si Moldova - sa plateasca o taxa de 3.000 de lei pentru fiecare turist cazat, taxa ajungand in cursul anului 1999 la 4.400 de lei. Daca nu marimea taxei era de natura sa scandalizeze, disfunc