Concepută de Dinu Pillat în ultimul an de apartenenţă la Institutul de istorie şi teorie literară "G. Călinescu" din Bucureşti, ce avea să fie şi ultimul său an de viaţă, antologia de texte privind omul şi opera călinesciane a avut de aşteptat până la apariţie un sfert de veac, ultimele două lustre înscriindu-se tocmai în perioada postrevoluţionară, de-a lungul căreia s-a discutat îndelung şi contradictoriu pe seama personalităţii şi operei acestuia.

Datorăm lui George Muntean repunerea pe rol a lucrării, cu o doctă prefaţă lămurind nu numai tribulaţiile cărţii, ci şi relaţiile speciale de la magistru la discipol, relaţii între fascinaţie şi revoltă, aşa cum ştim, ca martori, dar cu un constant devotament şi acea largheţe în dăruire a lui Dinu Pillat, onorate de magistru în zilele lui bune şi, credem, în secret şi în celelalte.

În nota sa de ediţie, Dinu Pillat releva a o fi conceput la zece ani de la trecerea în nefiinţă a profesorului, încercând ceva mai mult decât o selecţie convenţională de texte omagiale, respectiv mergând pe ideea confruntării dintre cele mai interesante luări de poziţii suscitate de proteica operă şi personalitate a lui G. Călinescu, reacţii aşa cum s-au petrecut în conştiinţa contemporanilor lui. Era vorba, deci, de un decupaj dialectiv, la îndemâna cititorului, de texte semnificative. Din culegerea de factură monografică, editorul îşi propunea să reconstituie, într-un spirit liber şi deschis, prin urmare fără tendinţe unilaterale, o personalitate, funcţie de variata, bogata, enorma ei operă. Într-o altă notă, din 1999, de această dată, a lui George Muntean se consideră că, apărând atât de târziu, volumul are aspecte care datează dar, compensativ, respiră şi un anumit parfum de epocă, aceasta "reflectată de un om de fineţea şi conştiinciozitatea lui Dinu Pillat." Vom spune de la bun început că n-am sesizat aceste aspecte, o