Excepţional inteviul cu Gellu Naum din primele două numere ale Ziarului de duminică (salutăm, cu această ocazie, apariţia noii reviste care, avînd în vedere prestigioasele nume din caseta redacţională - Nicolae Manolescu, Bogdan Ghiu sau Ioan Es. Pop -, dar şi ceea ce şi-a propus încă de la primul număr, are toate şansele să devină un reper al publicisticii culturale). Iată o mostră edificatoare: "La vîrsta de patru ani am învăţat să citesc şi tot la patru ani am avut prima unire sexuală cu o fată. Nu mă laud cu acest lucru. Aveam nişte puteri serioase încă de la vîrsta aceea şi băieţii de pe stradă simţeau acest lucru şi mă ascultau. De pildă, ne plăcea nouă mult ideea de furtună. După primul război, subsemnatul inventase chiar şi un joc. Ne întîlneam la un colţ de stradă şi porneam de acolo urlînd «Vine furtuna, vine furtuna!». Şi, într-adevăr, în cîteva minute se adunau norii.

Ştiam prea bine că în mine exista o legătură strînsă între cuvintele pe care le rosteam şi puterile de care am pomenit. Ceilalţi copii se speriau, începeau să plîngă, dar eu le spuneam: «Nu plîngeţi! N-o să înceapă ploaia pînă cînd nu ajungeţi acasă». Rămîneam acolo pînă cînd plecau toţi şi atunci o porneam şi eu. Nu mă grăbeam, dar în momentul în care închideam uşa după mine, începea şi ploaia: cu tunete, cu fulgere... Credeam sincer că eu provoc toate astea. Şi astăzi cred." (Nu prea întîlneşti astfel de lucruri în plicticoasele interviuri care abundă în presa noastră culturală!) Cele spuse de Gellu Naum în fragmentul de mai sus pot fi citite literal (şi nu ne îndoim că lucrurile se întîmplau chiar aşa), dar şi metaforic. Cuvintele poetului au provocat, într-adevăr, o adevărată furtună în literatura română. Cezar Paul-BĂDESCU

Excepţional inteviul cu Gellu Naum din primele două numere ale Ziarului de duminică (salutăm, cu această ocazie, apariţia noii reviste care, avînd în