Dorinţa provocată de o fantasmă este domolită de altă fantasmă: integrarea europeană nu are nimic de-a face cu ruralitatea majoră a ţării; democraţia occidentală (?) este întîmpinată cu un Vadim anacronic în România. Prostul îţi dă în cap şi rîde. Politicianul poate fi un magician care îşi întinde plasele, îşi pune năzile, momelile şi capcanele lui fantastice, ca să prindă un vînat foarte preţios: alegătorul. Se înţelege că dimensiunile şi calitatea vînatului sînt variabile. Ca să poată acţiona astfel trebuie să deţină ştiinţa mrejelor şi a momelilor pe care să le întindă pentru a obţine efectul dorit. O adevărată seducţie necesită o cunoaştere perfectă a subiectului ce va fi sedus şi a dorinţelor sale; este o operaţiune dificilă. Nu mai este necesar să nuanţăm între prinţul-aventurier machiavelic şi magicianul-psiholog al lui Bruno atunci cînd într-o campanie electorală seducţia şi iluzia perfectă se realizează cu fetele de la ASIA şi Romică Ţociu. Politicianul trebuie să fie sedus de către demos? Şi-a asumat deja acest "trebuie"? * * * În faţa PNR-ului oamenii se fîţîiau de pe un picior pe altul, priveau îngrijoraţi în josul bulevardului. O doamnă: "E încă la Antena 1. S-ar putea să vină." Domnul de lîngă ea fumează: "Mm". Îl abordez pe acest domn de vreo 50 de ani, cu pantaloni aproape evazaţi şi pantofi din piele cu împletitură - îi fac semn spre posterul în care Măgureanu păseşte uşor: "el e cu... dosarele?" Mă priveşte nedumerit şi în cele din urmă îmi răspunde în şoaptă, puţin aplecat spre mine: "Păi, a fost şeful securităţii, dom'le. El a fost director la SRI..." Eu, serios: "Şi ne dă şi nouă pe-aici ceva dosare?" "Ehe... n-ajungem noi la alea..." Apare staff -ul filialei PNR-Slobozia. Domnul Măgureanu n-a mai venit. "A plecat titanul", spune acelaşi domn de lîngă mine. Oamenii se relaxează, începe un fel de şedinţă. Participanţii se laudă reciproc, ap