Să vă prezint nişte personaje. Pete Moss şi Ova Zumvalt, de fel din Minnesota şi, respectiv, New York, au venit în Louisiana pentru muzică. Asta se întîmpla în urmă cu vreo zece ani. Încă mai ies în oraş ca să asculte muzică, dar cel mai adesea merg la restaurante şi scriu cronici culinare pentru o revistuţă artizanală pe nume "Potol", pe care o publică, lună de lună, la Kinko's. Pete lucrează într-un birou de avocatură, făcînd nişte chestii pe care nici el nu le poate explica prea bine, căci nu e avocat şi ori de cîte ori crapă ceva în biroul acela, îl pun pe el şi să-l dreagă, şi să facă referatul despre stricăciuni. Ova a fost, preţ de şase luni, chelneriţă, apoi, pentru o săptămînă, modelul unui pictor, după care a început, fără nici o noimă, să se îngraşe. Acum urmează colegiul, ca să-şi ia diploma de profesoară. Îi plac copiii de nouă ani. Pete căpătase o mică moştenire, aproape consumată acum de multele mese la restaurant şi de revistuţă, dar nu au de gînd să plece nicăieri. Spune Pete: "Atîta timp cît va exista o bodegă nouă în care să poţi mînca, vom rămîne aici." Ova încuviinţează şi apoi se nelinişteşte de recolta de raci, în scădere, şi de secetă, care tare o uimeşte, căci mai tot statul zace sub ape. "Cum e posibil", se întreabă, "ca un stat colmatat de ape, care din avion arată ca nişte tăieţei plutind într-o strachină cu gumbo, să fie atît de secetos?" Bună întrebare. Citesc "Potol" în fiecare lună, căci îmi place limbajul ei. "Cînd străbaţi cu dinţii pané-ul învoalt al fileului de somn, cea mai dalbă frăgezime mozartiană îţi inundă gura". Cu o astfel de proză, unde în altă parte ar putea trăi? Apoi mai este Pashmina Moonpie, cunoscută şi drept Carmina Burana, care la cei numai nouăsprezece ani ai ei a străbătut deja Statele Unite şi Europa, ca dansatoare exotică şi actriţă. Apare în producţii ale Madame Palmetto Amusement Company, un spectacol