Nu cred că mi se va lua în nume de rău, drept o lăudăroşenie, ca un păcat de neiertat, plăcerea cuminte de a aniversa, prin scris şi manuscris, cei 13 ani de cînd, exact la sfîrşit de mai şi iunie 1987, publicam în "Tribuna" clujeană aceste "cronici de 5 secunde". La iudeo-creştini, 13 ani e o vîrstă importantă şi frumoasă în destinul unui om. Cărţile au destinul lor (mai ales după ce le moare autorul). Cronichetele unuia încă în viaţă, de ce nu? E mai decent ca să-ţi publici jurnalul intim pînă nu dispari? Cît timp nu-mi public jurnalul, viaţa mea e în jurnale şi reviste. Hai, puţin curaj, dacă tot nu sînt în stare să-mi dau acea importanţă care m-ar scuti de scrupule şi stîngăcii în justificare.
Altfel: Hai, puţin curaj cînd îţi citeşti şpalturile - dacă ai ajuns în faza superioară de şpalt - cînd îţi citeşti dactilograma - ceea ce nici asta nu e puţin lucru - sau doar cînd reciteşti, seara, ce ai scris dimineaţa - clipă nu mai puţin dificilă - hai, ia-ţi atunci puţin curaj şi puneţi la pick-up "Jupiter" sau "Praga" sau "Haffner" sau, dacă ţi-e teamă de ele, fie şi două sonatine de Schubert pentru pian şi vioară, hai, cu puţin curaj, cu puţină milă, cu puţină impertinenţă, cu puţină iluzie, cu puţină spaimă, vezi ce rămîne din pagina ta, dacă rezistă, să-ţi spun ceva ce nu trebuie să te fericească peste măsură: un rînd, un cuvînt, un gînd trebuie să reziste, nestrivit de grandoarea şi bunătatea lor. Altfel...
Malraux: Ce să-ţi povestesc pentru început? Încerc din nou să te îmblînzesc. Malraux a trecut cu curaj prin spitale Psihiatrul lui - păstrînd taina "mizerabilei grămăjoare de secrete" care-i trezea oroare pacientului său - dezvăluie clipa cînd scriitorul părăseşte spitalul,
înconjurat de infirmierele entuziasmate de acest om care se ferise de amor în tot ce a scris, socotind drept cele mai importante romane ale lumii "Robinson Crusoe", "
