Anul acesta, s-au înscris în cursa pentru Primăria Bucureştiului 36 de candidaţi. A fost o mobilizare pe care trebuie s-o calificăm drept impresionantă, mai ales dacă ţinem seama de frecvenţa discursurilor antipolitice pe care ne este dat să le auzim între campanii. Cu toate acestea, e suficient să privim lista candidaţilor şi a partidelor care i-au susţinut, pentru a descoperi mai multe iluzii ale acestor bravi cetăţeni, ca şi deziluziile aferente, care aparţin, însă, în egală măsură candidaţilor şi celor chemaţi să-i voteze. E vorba, mai întîi, despre iluzia pe care am putea-o rezuma cu ajutorul formulei: "doar singuri putem reuşi". Într-adevăr, politicieni reuniţi ani de-a rîndul sub stindardul "doar împreună putem reuşi" au candidat acum pe liste proprii. Nu e vorba aici doar despre decizia PNL de a participa separat de CDR şi de a susţine un candidat care, pînă anul trecut, se fălise cu postura de independent. Comportamentul "separaţionist" a fost mult mai extins. Dintre cei 36 de candidaţi de anul acesta, nu mai puţin de 7 erau efectiv împreună, în CDR, cu patru ani în urmă. Acum, din diverse motive (dizidenţe faţă de fostele partide, ambiţii personale, excluderi etc.), ei au mers singuri: Cătălin Chiriţă a candidat din partea PNŢCD, Varujan Vosganian a fost susţinut de UFD, Viorel Lis de Partidul Noua Generaţie, Iulian Creţu a dobîndit suportul PUNR, Viorel Cataramă a optat pentru Partidul Particularilor, Marcian Bleahu s-a prezentat şi el din partea Federaţiei Ecologiste din România, iar Mircea Daneliuc a devenit candidatul ANCD. Revenind la opţiunea liberalilor, se poate spune că, mizînd pe Pădure, ei au încercat să răspundă... unei deziluzii: candidatul PNL, singurul neafiliat politic care a fost ales în 1996 ca primar de sector, a pierdut apoi la alegerile parţiale din 1998, tot ca independent, cursa pentru Primăria generală. Deziluzia personală pr