Poveste cu trei ratuste. Stimata redactie,. Sunt o fetita de 13 ani, ma numesc Geana Mirabela Silvana si citesc cu placere revista "Formula As". Este o revista foarte interesanta si gasesc in ea toate rubricile pe care ar trebui sa le contina o revista buna si mai ales sfaturi si raspunsuri utile. C...
Poveste cu trei ratuste
Stimata redactie,
Sunt o fetita de 13 ani, ma numesc Geana Mirabela Silvana si citesc cu placere revista "Formula As". Este o revista foarte interesanta si gasesc in ea toate rubricile pe care ar trebui sa le contina o revista buna si mai ales sfaturi si raspunsuri utile. Cel mai mult imi place rubrica "Din lumea necuvantatoarelor", in care mai multi copii si-au scris povestile, lucru care m-a facut sa-mi doresc sa va scriu si eu. Sper sa va placa povestea mea. Poate voi avea chiar bucuria de a o citi in paginile revistei.
Cand esti copil, ai un suflet mare in care se cuibaresc amintiri dragi despre cei ce poate nu mai sunt. Ai vrea sa se intoarca timpul si sa fie iar ca inainte, sa razi fericit, sa bati din palme entuziasmat de o floare, de un fluture sau de o vietate.
Am avut intr-un an trei ratuste: Tusca, Mac si Codita. Erau "copiii" mei si ai surorii mele si nu ne desparteam de ele deloc. Tusca era cea mai mica si de aceea prima data i-am zis Ratusca, dar apoi i-am spus scurt Tusca. Mac era cea mai descurcareata si mai vorbareata si macaia mereu - de aceea i-am spus Mac. Codita avea o frumoasa codita neagra (era colorata in galben si negru).
Mancau mereu foi de sfecla, varza si buruieni din gradina. Cand le era foame, veneau la mine si macaiau. O intrebam pe Tusca:
- Ti-e foame?
Si cerea mancare. Deschidea cioculetul si se uita fix in ochii mei. Ii dadeam sa manance si pleca, dar nu inainte de a-mi multumi. Deschidea iar cioculetul si dadea din capsor.
Toata ziua alergau prin curte
