Contrapalmares
Chiar daca sintem de acord, in mare, cu palmaresul ultimei editii a Festivalului de la Cannes, nu putem rezista tentatiei de a va face cunoscut propriul nostru palmares... Pur ludic, fireste!
Palme d’Or: Dancer in the Dark de Lars Von Trier
Marele premiu al juriului: Sänger frän andra vänigen/ Cintecele de la etajul doi de Roy Andersson
Premiul de interpretare feminina: ex aequo, Lena Endre (pentru Trolösa/ Infidelitate) si Björk (pentru Dancer in the Dark)
Premiul de interpretare masculina: Koji Yakusho (pentru Eureka)
Premiul de regie: Guizi Lai Le de Jiang Wen
Premiul pentru scenariu: Harry, un ami qui vous veut du bien de Dominik Moll
Premiul special al juriului: In the Mood for Love de Wong Kar-wai
Premiul Comisiei tehnice: Code Inconnu de Michael Haneke
L’Origine du XXIe siècle de Jean-Luc Godard a fost „aperitivul“ editiei 53, servit, ca trufanda, inaintea satiosului (si indigestului) Vatel de Roland Joffé... Acestuia din urma ii ia mai mult de 2 ore (si, s-o spunem din nou, 35 milioane $) pentru a povesti un episod de la curtea lui Ludovic al XIV-lea; lui Godard, doar 15 minute (si, mai mult ca sigur, o suma infima, dat fiind ca L’Origine... este filmat pe video) pentru a „replay-a“, in fast-forward, ultimii o suta de ani! Mai mult: superproductia franco-americana-britanica pare (desi nu e) o comanda de stat – film „artistic de propaganda“, cu inevitabila doza de pompierism plin si impopotonare goala; filmuletul helveto-francezului (de adoptie), desi comanda de festival (la rugamintea lui Gilles Jacob), pare (si este) o joaca, o toana, un capriciu al celui mai influent (totusi!) cineast al ultimilor patruzeci de ani: un soi de „Istoria dupa Godard“, cu obisnuitele ghilimele citationale in chip de semnatura inconfundabila, paradoxurile enuntiative in chip de voce auctorial
