"Nimic nou sub soare: in tara romaneasca s-a furat, dintotdeauna, tot asa cum coruptia infloreste si prospera, bine mersi, inca de la primul xdescalecata!" Este, probabil, replica cea mai frecventa pe care o auzim, de o buna bucata de vreme, pe meleagurile noastre. Ea a fost emisa de unii dotati, eventual, cu ceva competente in ce priveste istoria noastra, mai mult sau mai putin apropiata; daca nu cumva, pur si simplu, abulici. Dar cel mai adesea din pacate, frazele de acest tip sunt rostite aproape mecanic de catre acei foarte multi dintre compatriotii nostri indopati, pana la suprasaturatie, cu ispravile intens mediatizate savarsite de catre fruntasii pedeseristi, in acea epoca nu prea indepartata, cand struneau "niste cai mari de tot". In tot cazul - in ochii acestor indivizi mustacind sardonic, cazuti prada unei ciudate veselii sado-masochiste - replica amintita tinde sa se substituie oricarei tentative analitice serioase, in general, oricaror argumente sau critici. Asa se face ca imbolditi de ceea ce ameninta sa devina o manie nationala a superficialitatii, o mare parte dintre romani s-au grabit sa ignore (si chiar sa dezminta, cu impecabila iresponsabilitate!) gravitatea scandalurilor in lant avandu-i drept protagonisti pe oamenii PDSR-ului, sau, ma rog, "ai presedintelui Iliescu"; pasamite, dintr-un jalnic impuls compensatoriu, aceiasi semeni ai nostri afisand, paroxistic, un apetit cvasi-morbid pentru anumite incursiuni istorico-judiciare. Doriti niste exemple care sa va lumineze cam cum devine cu coruptia asta de care dvs., ziaristii, faceti atata caz? par ei sa spuna. Pai, daca vreti sa stiti, exemple sunt legiune! De-ar fi sa evocam, asa "la botu' calului", numai afacerea Skoda; pe aceea legata de aducerea primelor tramvaie in Bucuresti; ori, de ce nu, acea enorma, formidabila xpanamax creata in jurul inzestrarii aviatiei militare apartinand Romaniei