Pe 5 iunie a avut loc la Galeriile Etaj 3/4 din cladirea Teatrului National vernisajul expozitiei artistului Camilian Demetrescu, 30 de ani de arta in Italia. 1969 – 2000, organizata de Ministerul Culturii si de Oficiul National pentru Documentare si Expozitii de Arta. Camilian Demetrescu a parasit Romania, pentru un indelungat exil, in 1969. Membru fondator la Uniunii Artistilor Plastici, el a participat intre 1950-1969 la expozitii organizate in tara si strainatate, fiind in perioada „dezghetului“ autorul unor lucrari de arta monumentala. Paralel, desfasoara o intensa activitate publicistica, iar in 1966 ii apare volumul Culoarea – suflet si retina, care va fi scos din biblioteci dupa plecarea sa din tara. Ajuns in Italia, isi leaga numele de numeroase expozitii colective si personale. Activitatea sa plastica se imparte in doua mari perioade: abstracta (pina in 1979) si figurativa. Schimbarea continutului plasticii sale este determinata de contactul cu literatura angajata spiritual din Occident: Mircea Eliade, René Guenon, Olivier Clément. „In fata marii zguduiri prin care trecusem, am considerat ca arta mea era, intr-un fel, arta unui surdo-mut: incepea sa aiba ceva de spus, dar nu avea limbajul necesar. Asa am facut pasul spre figurativ, optind pentru un limbaj mai direct in comunicarea cu oamenii“, afirma artistul, referindu-se la acest moment decisiv din creatia sa.
Euforia libertatii
Notati, la un moment dat, odata ajuns in Italia, „sint liber sa-mi strig libertatea si amintirile“. Cum ati trait din punct de vedere artistic plecarea din tara, in 1969?
Am parasit tara la sfirsitul perioadei dezghetului, cind reincepea „congelarea“, in cultura si in viata sociala. Se incepuse experienta unei arte neangajate, sa spunem abstracte, dar exista o duplicitate organizata de sus, in sensul ca se permitea pentru uz extern o a
