Virgil Ierunca
Trecut-au anii… Fragmente de jurnal. Intimpinari si accente. Scrisori nepierdute
Editura Humanitas, Bucuresti, 2000,
453 p., f.p.
Ca-n viata si ca in carierele lor radiofonice, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca au mers alaturi, umar linga umar, si cu productia lor editoriala de dupa 1989. Pina atunci nu putusera publica – „fireste“ – in tara. Emigrasera imediat dupa razboi, in anii in care Romania, cazuta in zona de influenta a Uniunii Sovietice, aluneca rapid spre comunizare. Se cunosteau din Bucuresti, unde-si incepusera fiecare carierele literare si publicistice (Monica Lovinescu – si in regia de teatru). Stabiliti la Paris, s-au reintilnit si s-au casatorit. Dupa treceri prin mai multe slujbe, au urmat deceniile de colaborare la Radio Europa Libera care i-au consacrat ca pe cei mai importanti critici literari si comentatori culturali din exil si printre cei mai valorosi din intreaga epoca romaneasca postbelica (fara diferentieri intre inauntru si in afara). Incepind din 1990, o data cu prabusirea regimului comunist, vocile lor radiofonice atit de cunoscute au inceput sa se transfere, incetul cu incetul, in pagini de carte. Tot „umar linga umar“, cum spuneam: mai intii, cei doi si-au reeditat in tara cartile din exil: Undele scurte – Monica Lovinescu (titlu prelungit apoi asupra unui intreg ciclu), Pitesti (devenit Fenomenul Pitesti) si Romaneste – Virgil Ierunca (toate trei in 1990-1991, toate – ca si cele ulterioare – la Editura Humanitas, cu care au contracte de exclusivitate). Apoi, au trecut la prelucrarea materiei din emisiunile de la Europa Libera. A rezultat un sir de volume care reconstituie in linii generale ampla lor actiune de cartografiere a culturii romane postbelice: cele cinci carti in prelungirea Undelor scurte ale Monicai Lovinescu, Subiect si predicat (1993), Dimpotriva (1994) si Semnul mirar
