Caminul Artei – etaj: Palkó Ernest
In ordinea elementelor, unul dintre cele mai firesti atribute ale pamintului este stabilitatea. De aici se deduce imediat intensitatea spaimelor seismice. „Terra ferma“ poate deveni un pariu pentru destabilizare, prin joc estetic, a lutului celui mai pur, de licarna – caolinul. Pamintul alb si onctuos se modeleaza cu cea mai curajoasa linie spre imponderabil, cu freamat, cu elasticitate, ca pe o petala neintrerupta de floare carnoasa. Devenind portelan prin vitrifiere, caolinul are un perfid regim al deformarilor in cuptor, pe care cauta sa le dramuiasca, intr-o viata, si sa le domesticeasca orice artist ceramist. In cazul lui Palkó Ernest, etalarea de performanta tehnologica se face cu humor, printr-o emblema elegant-condensata: jobenul. Volume frumos desenate din lumea spectacolului de magie, jobenele, dau cheia lantului de metamorfoze dinspre desene spre figurile ceramice si invers, din expozitia „bilant“ a artistului clujean, denumita Terra Millenium.
Palkó Ernest modeleaza cu rapiditate, pliaza ar fi verbul cel mai propriu gesturilor sale de adunare a foilor de lut in volume nelinistite, mici, ce-si comunica rime de forme. „Cuplurile“ stau asezate pe o plinta simpla de pasta turnata. Alt suport, in doua variante, poate fi mulajul unui caroiaj matlasat somptuos. Ceea ce unifica expozitia, dinspre pereti spre soclurile cu ceramica este energia grafica a gestului miinii.
In desen propriu-zis, cu tehnici lapidare si energice, precum monotipul, carbunele, laviul sumar, artistul reia o buna parte din motive (zborul, geologicul, cochiliile) explorate si in modelaj. Iar rastelul cu figurine-recipient din biscuit angobat si busturile dublate de conca lor de turnare, sint amplu intesate cu hasurari de culoare (ocruri si albastru). Palkó Ernest, ceramist cu experienta a aproape 15 ani de creatie, nu ne arat
