Prin bunăvoinţa d-nei Cristina Zarifopol-Illias şi a editurii ieşene Polirom, unde urmează să apară la 15 iunie volumul intitulat Dulcea mea Doamnă/ Eminul meu iubit. Corespondenţă inedită Mihai Eminescu-Veronica Micle, publicăm, în premieră, cîteva scrisori ale marelui poet, necunoscute pînă deunăzi şi de nimeni bănuite. în totul, e vorba de 93 de scrisori adresate de Eminescu Veronicăi Micle, de 15 adresate de Veronica Micle lui Eminescu, de 2 ale Veronicăi Micle către Harieta Eminovici, sora poetului şi de o scrisoare foarte scurtă a lui Titu Maiorescu către Eminescu. Pînă acum se ştiau 18 scrisori ale lui Eminescu (dintre care 5, editate de Octav Minar, contestate) şi 48 ale Veronicăi Micle. Descoperirea recentă reprezintă un eveniment literar excepţional. Nu există dubii în privinţa autenticităţii textelor. Facsimilele îi vor convinge şi pe cei mai prudenţi.

Scrisorile lui Eminescu sînt cuprinse între 1879 şi 1883. Doar cinci n-au putut fi datate, dar n-au cum fi din afara intervalului cu pricina. Ale Veronicăi Micle sînt din anii 1878-1881, una singură nepurtînd dată, dar fiind, probabil, din 1881. Taote scrisorile au fost găsite în arhiva moştenitorilor Veronicăi Micle (norocul a făcut ca poetul să dea curs ultimatumului Veronicăi, într-o clipă de supărare mare, şi să-i restituie scrisorile, altfel, cu siguranţă, ele s-ar fi pierdut) şi au aparţinut descendentelor ei succesive, Valérie Micle-Nanu, Graziella Nanu-Grigorcea şi Anna Maria Grigorcea-Messeri. A avut cunoştinţă de ele şi d-na Maria Zarifopol (familiile Zarifopol şi Nanu-Grigorcea fiind înrudite şi coborînd din familia ieşeană Culianu), mama d-nei Cristina Zarifopol-Illias, îngrijitoarea ediţiei, care a reuşit s-o convingă pe d-na Messeri să se abată de la linia impusă de mama şi de bunica sa de a nu publica scrisorile, considerîndu-le documente private. Pentru o dată, o promisiune neţin