CDR a devenit o cantitate neglijabila pe scena politica romaneasca, lucru demonstrat cu prisosinta de rezultatele recentelor alegeri locale. Situatia este cu atat mai disperata, cu cat, dupa aproape zece ani de conducere cederista, Bucurestiul - prin definitie, fieful celor de dreapta - a fost castigat de PDSR.
Cauzele acestei caderi sunt usor de evidentiat. In primul rand, imensa discrepanta dintre vorbele si faptele membrilor respectivei coalitii. Cu patru ani inainte, in celebrul, de acum, "Contract cu Romania", CDR isi propunea ca in 200 de zile sa elimine saracia din tara si sa inscrie Romania in circuitul marilor economii europene. Ce a urmat a fost un veritabil dezastru. Nivelul de trai s-a prabusit literalmente, fabricile si-au inchis portile, oamenii au fost trimisi in somaj si recompensati pentru harnicia lor cu pana la 20 de salarii etc. Culmea nerusinarii a facut ca, dupa scadenta celor 200 de zile, conducerea CDR sa anunte ca lucrurile merg pe drumul cel bun si ca, exceptand anul in curs, incepand cu 1997, economia romaneasca va inregistra un salt spectaculos. Timp de patru ani, de atunci inainte, aceste lucruri s-au repetat invariabil, in contextul unei tot mai pronuntate degradari a situatiei din tara. Nici astazi, in anul de gratie 2000, lucrurile nu stau mai bine. Relativa crestere economica, de care fac atat tam-tam cei de la guvernare, este o simpla gogorita, de vreme ce salariul real scade, iar toate preturile sunt intr-o crestere continua.
O a doua cauza a prabusirii Conventiei Democrate o reprezinta nefericita idee de a supralicita calitatile propriilor oameni. S-a vorbit de 15.000 de specialisti, pentru ca, pana la urma, Ministerul Agriculturii sa fie condus de un electrician, iar guvernul de un fost lider sindical. De aici au pornit si slabele rezultate obtinute la toate nivelurile. Incompetenta crasa de care au dat dovada c
