Serge Fauchereau este cunoscut în România mai ales în ipostaza sa de critic literar. În urmă cu mai mulţi ani i s-a publicat în traducere importanta sinteză Lecturi din poezia americană (1968). A mai publicat, între altele eseul monografic asupra lui Théophile Gautier (1972), Expresionism, Dada, suprarealism şi alte isme (2 vol., 1976), alături de numeroase eseuri în reviste de prestigiu, ca "Les Lettres Nouvelles" sau "Critique". Bun cunoscător al literaturii şi artei româneşti, a tradus primele poeme ale lui Tristan Tzara (în colaborare cu Mircea Tomuş), poezii de Lucian Blaga, şi a scris, în 1995, o carte despre Brâncuşi, apărută şi în româneşte în 1999 - Pe urmele lui Brâncuşi. În ultimii ani, interesul său major a fost orientat, de altfel, spre critica de artă, domeniu în care are numeroase contribuţii (precum Revoluţia cubistă - 1982, Sculptura secolului XX - 1984, Pictorii revoluţionari mexicani - 1985, Braque - 1987, Arp - 1988, Kupka - 1988, Malevitch - 1993). A organizat câteva mari expoziţii la Centrul Pompidou din Paris, - Paris-Berlin, Paris-Moscova, Paris-New York, şi e solicitat frecvent, în toată lumea, în calitate de comisar al unor importante manifestări de artă. În prezent, este organizatorul principal a ceea ce promite să fie cea mai mare expoziţie de artă modernă din secolul nostru, la noua Tate Gallery din Londra. Această ultimă manifestare a fost şi punctul de plecare al dialogului înregistrat în luna februarie la Paris.

Domnule Serge Fauchereau, sunteţi în acelaşi timp critic literar, critic de artă, scriitor, organizator de expoziţii de artă, un om foarte legat de fenomenul artistic contemporan. Cunoaşteţi şi cultura română, cu care aveţi relaţii strânse şi de multă vreme - i-aţi tradus pe câţiva dintre scriitorii noştri, aţi scris, de exemplu, despre Tristan Tzara şi Brâncuşi şi aţi participat şi la alte iniţiative