Cine ar fi crezut? La 111 ani de la moartea marelui poet ies la iveală 93 de scrisori necunoscute pe care Eminescu le-a adresat, între anii 1879 şi 1883, Veronicăi Micle. Cu aceeaşi ocazie, ies la iveală şi 15 scrisori ale Veronicăi Micle către Eminescu. Revista noastră publică, în premieră, cîteva dintre scrisori. Din nota de la pagina 12, cititorii vor afla care sînt circumstanţele şi protagoniştii acestei excepţionale descoperiri. Ţinta editorialului meu este alta şi anume de a sugera o primă şi sumară reevaluare a acestui veritabil roman epistolar.
Trebuie admis din capul locului că un număr atît de mare de scrisori inedite nu poate lăsa neschimbată imaginea consacrată a relaţiei dintre corespondenţi. Credinţa aproape generală era că, mai harnicei, epistolar, Veronica Micle, Eminescu i-a răspuns cu parcimonie. Raportul era, înaintea descoperirii recente, de 48 la 18 în favoarea Veronicăi Micle, nepunînd la socoteală faptul că 5 din cele 18 scrisori ale lui Eminescu au fost de mulţi contestate, din pricina editării lor de către necreditabilul Octav Minar. Acum, raportul este de 111 (sau, mă rog, 106) la 63 în favoarea lui Eminescu. Marele poet nu mai pare, aşadar, cum s-a spus, lipsit de elan epistolar şi erotic. Conţinutul scrisorilor reprezintă o dovadă că el s-a angajat, sufleteşte, în iubirea pentru Veronica Micle, într-un mod absolut nebănuit înainte.
Se cunosc reacţiile de pînă astăzi ale comentatorilor. Dacă-i ignorăm pe cei care şi-au spus cuvîntul fără a avea vreo competenţă (mă refer la numeroşii iubitori de poveşti sentimentale, care au jubilat la ideea dragostei nemuritoare dintre Mihai şi Veronica), istoricii literari s-au arătat destul de rezervaţi. Atît în privinţa profunzimii sentimentului, cît, mai ales, în privinţa reciprocităţii lui. Misogin, G. Călinescu n-a fost un fan al Veronicăi. Romanul lui E. Lovinescu trivializează re
