Un proiect mai vechi al regizorului Mihai Măniuţiu, realizat de altfel şi acum cîţiva ani cu scenografa Doina Levinţa în Marea Britanie, capătă alte contururi zilele astea pe scena Toma Caragiu a Teatrului Bulandra. Este vorba despre spumoasa comedie moralizatoare a lui Shakespeare, Îmblînzirea scorpiei. Decorurile îi aparţin scenografului Mihai Mădescu, vechi colaborator al regizorului Măniuţiu, iar costumele sînt semnate Janine. Spectacolul este o co-producţie Smart-Teatrul Bulandra.
Deşi această nouă producţie s-a dorit şi se doreşte a fi un eveniment, aşa cum au fost alte spectacole ale lui Mihai Măniuţiu, nu cred că Scorpia îmblînzită poate intra în această categorie. Premiera a avut loc de curînd şi nu a produs tulburarea pe care realmente o aşteptam cel puţin noi, oamenii de teatru. Din păcate, aş spune că regizorul Măniuţiu a pierdut ceva din spiritul său esenţializant, a renunţat parcă, de o vreme, să-şi pună în valoare o idee, o motivaţie clară de a monta în scenă un text şi nu altul. Piesa lui Shakespeare nu este doar o comedie. Un profund spirit ludic, un erotism special, o ambiguitate intenţionată şi exploatată pe multe niveluri ale comicului, jocul în sine pe muchie de cuţit, complicitatea conţinută a protagoniştilor, toate acestea sînt savoarea piesei. Prea puţine răzbat şi pe scenă. Spectacolul, de aceea, este plat, fără nerv şi nu are un clou. Este o construcţie oarecum în gol, decorativă pe alocuri, cu nume importante, dar prezente în distribuţie mai mult pentru asta, fără acoperire totală pe scenă, un spectacol lipsit de emoţie.
Spaţiul de joc este de fapt o arenă plină de nisip roşu, o arenă de circ parcă, pe care vor avea loc toate confruntările - cele dintre surorile Catarina şi Bianca, dintre fiice şi tată, cele dintre pretendenţi, şi, evident, confruntarea majoră dintre Catarina-Petruchio - precum şi "dresurile" de rigoare.