Sintagma "comportare onorabila" trebuie sa iasa din vocabularul tricolorilor Iesirea la defilare si a formatiilor din grupa C a facut ca primul tur de orizont al Euro 2000 sa se incheie marti seara. Acum fiecare microbist cauta sa-si faca ordine prin cele ce a vazut si sa transfere de pe retina in subconstient primele impresii lasate de cele 16 comandouri plecate la lupta pentru coroana de sef al fotbalului european. Peste Belgia sau Suedia se trece repede, gustul de grapefruit lasat de meciul de deschidere nefiind inca estompat. Nici Italia nu a impresionat, faptul ca briliantul Del Piero este tinut pe banca sugerind cum nu se poate mai bine ca antrenorul "squadrei" este un fost portar, preocupat de rezultat si nu de spectacol. In ceea ce-i priveste pe turci, asa cum era de asteptat, ei joaca doar cu inima, insuficient la un asemenea nivel, semiluna pierzindu-si mult din stralucire acum cind Hagi sau Popescu imbraca alte tricouri iar Taffarel se bronzeaza pe Copacabana. De obicei pe jucatorii foarte inalti nu ai cum sa-i simpatizezi insa, dupa meciul cu Olanda, care, in ciuda victoriei a dat senzatia ca a ratat startul, mai drag mi-a fost uriasul Koller decit "zburatorul" ce si-a uitat elicea la vestiare, Bergkamp. De cind nu ne mai scot din "gitani" am uitat ca francofonia este ceva la moda in tara noastra insa nu ai cum sa uiti de jocul de metronom al "cocosilor" care i-au ciugulit de nu s-au vazut pe vikingii veniti din Danemarca, care, fara fratii Laudrup, seamana cu o bere fara acid. A mai fost si zimbetul ca de copil pus mereu pe sotii a novegianului Solskjaer care a aratat ca armada lui Camacho nu este deloc invincibila. Din grupa care ne doare cel mai tare, am ramas, alaturi de impresia ca meciul Portugalia - Anglia se juca pe Play Station, si cu o mare dezamagire, spiritul mioritic impiedicindu-ne sa batem o nationala a Germaniei din care a ramas doar numel