Statutul personalului silvic, intrat in vigoare la 30 mai 2000, are un capitol special referitor la protectia personalului silvic in care sint prevazute sanctiuni foarte mari pentru agresiunile asupra angajatilor din acest domeniu. Totodata, aici sint prevazute si drepturile de care beneficiaza lucratorul silvic, familia acestuia sau urmasii celui care si-a pierdut viata in urma unui asemenea incident. Drepturile personalului silvic se regaseau pina luna aceasta in mai multe acte normative, odata cu aparitia Statutului toate drepturile si indatoririle angajatilor fiind concentrate intr-un capitol special intitulat "Protectia personalului silvic". Acesta prevede ca acele persoane care comit infractiunile de lovire, vatamare corporala sau chiar omor impotriva personalului silvic sa primeasca un spor de pedeapsa reprezentind jumatate din pedeapsa prevazuta pentru acest fapte in Codul Penal. Aceeasi majorare a pedepselor este valabila si pentru cazurile in care sotul, copiii sau parintii angajatului silvic sint amenintati in scop de intimidare sau razbunare pentru masurile pe care le ia lucratorul in timpul serviciului. In cazul in care familia unui angajat este amenintata de o persoana suprinsa ca deterioreaza amenajarile forestiere, Directia Silvica respectiv Ocolul Silvic sint obligate sa anunte organele de urmarire penala si sa solicite cercetarea cu prioritate a cazului. Daunele materiale suferite de angajatul silvic si familia acestuia sint suportate, asa cum prevede OG 59/2000, de unitatea la care lucreaza cel agresat, urmind ca ele sa fie ulterior recuperate de la cei vinovati. Urmasilor celor care si-au pierdut viata in timpul exercitarii atributiilor de serviciu din cauza unei agresiuni, li se acorda o pensie de urmas egala cu salariul lunar pe care l-a avut salariatul la data comiterii omorului, precum si de alte drepturi prevazute de lege: lemne gratuite pent