La inceputul lui iunie, la Praga, in Republica Ceha, timp de patru zile, s-au desfasurat simultan o Conferinta internationala si un Festival de jazz care si-au propus sa recapituleze evolutia jazz-ului in tarile Europei Centrale si de Est, precum si din Balcani, dupa 1989. Apoi, poate si datorita personalitatilor participante, care au facut referiri si mai ample, tema s-a extins catre evolutia jazz-ului in intreaga Europa dupa al doilea razboi mondial.
Punctul central de desfasurare a Conferintei-Festival a fost Clubul de jazz Zelezna, intim si placut, profilat, ca si cluburile U Maleho Glena si DELUX, pe „noua generatie“, spre deosebire de Reduta si U Stare Páni, profilate pe generatia muzicienilor maturi si/ sau in virsta.
Ce si-a propus aceasta Conferinta-Festival? Conform catalogului organizatorilor:
- sa initieze si sa faciliteze comunicarea jazz-man-ilor si jazzolog-ilor din estul si vestul Europei;
- sa reflecte activitatea muzicienilor si a institutiilor de jazz in regimul totalitar (1948-1989) si in perioada de tranzitie (1989-2000);
- sa reuneasca practicieni (muzicieni si institutii) cu teoreticieni (muzicologi si publicisti).
Valoarea participantilor, a lucrarilor, a analizelor, a discutiilor, a recitalurilor oferite de formatiile invitate a fost coplesitoare. Dupa cum s-a dovedit, unii „maninca jazz-ul pe piine“... Majoritatea participantilor au venit mai degraba dinspre latura practica decit cea teoretica a jazz-ului, motiv pentru care aproape toate prezentarile, analizele si discutiile din cadrul Conferintei s-au dovedit „la obiect“, extrem de profesionale/ profesioniste si profunde. Au fost subliniate valoarea, rolul si importanta scolilor de jazz reprezentate, a fost aparata identitatea lor europeana si nationala, apreciata si de participantii americani si canadieni. Au fost voci, mai ales din partea italien