Madrid

De dimineata sintem dusi la statuia lui Puskin. Daca I.L. Caragiale se intreba, prin unul din personajele sale „ce-a cautat neamtu-n Bulgaria?“, „ce-a cautat Puskin la Madrid?“ poate fi tot o intrebare „legitima“. Intilnirea e prost organizata, incepe cu o ora intirziere. Atasatul cultural al Rusiei la Madrid tine un scurt discurs. Urmeaza recitari. Un rus zice cu-nflacarare din Puskin. Termina. Un ceh isi aminteste si el o poezie din timpul scolii si se-avinta s-o spuna. Se incurca. Rusul ii sopteste. Lumea e fericita. O poeta din Cipru zice un lung poem de-al ei in engleza. Il stie pe dinafara. Intilnirea pare rupta dintr-un tablou pe care il cunosc pe dinafara. Cine nu-si aminteste de celebrul „rasai, rasai“ cintat linga statuia unui mare om politic ardelean?!

In fine, sarbatoarea cu Puskin se incheie. Mergem sa vedem Prado. Vélasquez, El Greco, Goya, Breugel, Bosch. Cam asta e traseul. Muzeul e imens.

Retin un tablou splendid al lui Vélasquez, un tablou cu doi oameni adormiti, doboriti de arsita si un tablou al lui Peter Breugel cel Batrin, Triumful mortii, scena de cosmar, cu o armata de schelete invadind lumea. La restaurant maninc paella. Ziua e stranie si mai departe. Mergem la Institutul hispano-american al Finlandei la Madrid. E un recital al poetilor nordici. Nu se sta jos, desi recitalul e prevazut pentru doua ore. Oricit ne straduim nu putem rezista prea mult. Am mers deja toata ziua, am strabatut metropola aglomerata in care, cum spune unul dintre organizatorii germani, Christiane Lange „every hour is a rush hour“. Am trecut pe linga modernul Torres de Colon, am vazut si arhitectura veche. Fata de Lisabona, Madrid e metropola, dar mi-a placut mai mult Portugalia. Asa ca, dupa nesfirsitele plimbari prin Madrid preferam s-o luam pina la Institutul Goethe, filiala madrilena, of course. Ne conduce Corrine Desarzens, o