Ar fi trebuit sa devina arhitect, constructor de case si palate… Cel putin asa a visat, o vreme, tatal sau, el insusi un cunoscut arhitect. Destinul avea insa alte planuri pentru Liviu Ciulei.
De-a lungul unei cariere de peste cinci decenii, el avea sa „construiasca“ nu in marmura, ci in materialul mult mai sensibil al iluziei, al emotiilor, al gindurilor.
Imboldit de la spate de parintele sau, a inceput Arhitectura in 1942, terminind-o in 1949. La acea vreme, era deja de trei ani absolvent al Conservatorului de Muzica si Arta Dramatica. „Tradator“, ca si sora sa, al traditiei de familie, se va indrepta spre lumea artei spectacolului, devenind o personalitate pluridimensionala a teatrului si filmului – actor, regizor, scenograf, profesor. A abordat marele repertoriu clasic, construind spectacole de anvergura dupa Shakespeare, Gorki, Büchner, Caragiale, G.B. Shaw, Wedekind ori Brecht. A militat pentru ceea ce s-a numit „reteatralizarea teatrului“, impotriva naturalismului plat, apelind la mari repere culturale si pastrind un permanent echilibru intre zborul fanteziei si solida cunoastere a specificului profesional al domeniului.
Actualul Teatru Nottara reprezinta un dar al tatalui impresionat de talentul fiului, care avea sa cucereasca in timp, prin arta sa, patru continente, cu precadere pe cel american, unde a reusit impunerea unui stil bazat pe asocierea dintre reconstituire si sugestie. Debutind ca actor chiar anterior absolventei, Liviu Ciulei avea sa se afirme pentru prima data in tripla calitate (regizor, actor si scenograf) citiva ani mai tirziu cu spectacolulul Strange, la Teatrul Odeon. In 1948, Lucia Sturdza Bulandra il va lua la Teatrul Municipal.
Timp de opt ani i se interzice punerea in scena, va fi doar actor si scenograf, dar aceasta perioada va insemna afirmarea sa categorica in aceste domenii, experienta folosin
